Nu trece săptămână fără să îl vedem pe primul ministru Emil Boc ieşind la tribuna oficială a Guvernului, de unde anunţă, cu voce napoleoniană – este că v-aţi gândit instantaneu la statură?! – că urmează nişte reduceri de personal, comasări ori desfiinţări în sistemul public. Între noi, fie vorba, anunţatele reduceri sunt mai mult… verbale, pentru că raportul dintre declaraţiile oficiale şi numărul actelor normative pe această temă este de 10 la 1…
Dar să revenim. Ni se spune ce salarii mari au unii angajaţi ai agenţiilor, ce risipă se face cu aceşti oameni şi câtă economie s-ar face la bugetul ţării dacă am mai reduce din angajaţi. La fel, miercuri seară, Emil Boc a decretat că se vor opera reduceri peste tot: de la agenţii guvernamentale şi până la primăriile comunale, toţi conducătorii trebuie să gândească un plan de reduceri, astfel încât să scadă cheltuielile.
Astfel, am aflat că la nivel naţional există peste 200 de agenţii, administraţii, centre, companii, inspectorate, în fine, „comitete şi comiţii”, iar la unele din ele se poate renunţa foarte uşor. Deja s-a făcut şi calculul: vor fi păstrate doar 107, din care, ne-a spus Emil Boc, pe un ton de motivaţie-explicaţie, „33 sunt obligatorii în raporturile pe care România le are cu UE”.
Trecând peste faptul că dacă ar fi aşa şi dacă am marşa pe acest argument, ar trebui să păstrăm doar alea 33 de instituţii, sau, hai, treacă de la noi, 40, să fie cifra rotundă, nu 107, apare o altă întrebare extrem de serioasă.
Ce se va întâmpla cu potopul de funcţionari publici care vor rămâne pe drumuri, pentru că primul ministru vorbeşte despre 9.200 de posturi care vor rămâne vacante? Să presupunem prin absurd – deşi nu aş crede – că funcţionarii publici puşi pe liber nu vor da în judecată statul; să presupunem că miile de oameni nu se vor constitui în nicio asociaţie care să plece cu jalba-n proţap la Strasbourg.
Dar oare se gândeşte cineva la ce înseamnă îngroşarea rândurilor şomerilor cu aproape 10.000 de oameni? Ce cheltuieli cu protecţia socială presupune o astfel de disponibilizare? Şi dacă tot am folosit acest cuvânt, disponibilizare, să ferească sfântul să fie eliberaţi din funcţii, în baza vreunei ordonanţe care prevede plăţi compensatorii, pentru că atunci chiar va constata Guvernul că ce ia pe mere dă pe pere.
Cât priveşte economia făcută, de vreo 50 de milioane de euro, cât s-a calculat că se va scuti la plată, toate bune şi frumoase; însă, ca orice sumă economisită, ca să te bucuri de ea cu adevărat, trebuie să o investeşti, pentru că altfel, o dată şi o dată tot se termină. Şi când s-o termina, Guvernul nu va mai avea de eliberat alte 9.200 de posturi!
În plus, este de neînţeles cum Dumnezeu au realizat abia acum guvernanţii că se face risipă, prin diverse agenţii de tăiat frunză la câini. Astfel de structuri funcţionează demult şi să nu-mi spuneţi că guvernanţii de astăzi au fost teleportaţi ieri în România şi că habar nu au avut, în ultimii 20 de ani, de existenţa atâtor „găuri negre” pentru banii publici!
Deci, cum se face că abia astăzi se risipesc banii prin agenţii inutile, dar ieri sau alaltăieri toate erau în regulă?
