* (despre singura stea perpendiculară din univers) * frumoasă perpendicularăde la pământ până la cerm-ai dus şi m-ai lăsat afarăpunct anonim pe doipierîncep să cred că astă searăai reuşit să mă învingiprin fum albastru de ţigarăîn colţul nostru cu paingiîncep să ştiu că totdeaunam-ai dat la pulbere şi prafsă nu ţi se mai pară lunaamanta mirelui moldaveu am fost mirele pe carel-ai spus la cina lui da vincil-ai condamnat la înălţareîn colţul nostru cu paingiînc ...

* (poate-poate) * hai să ne jucăm pe valehai să ne jucăm pe dealhai să mergem şi să mergemeu pe jos şi tu pe calhai să facem hârjonicătot ce n-am făcut nicicândtu să plângi din clipă-n clipăeu să plâng din când în cândhai să trece peste zareşi să ne oprim atuncicând mirarea şi luminaclipelor erau mai lungicând râdeam cu tanti cloanţaşi cu nenea făt frumosşi copilăream cu viaţata pe cal şi-a mea e jo ...

* (pentru George Feraru, cititor profesionist, la mulţi ani!) * N-ai cum să-ţi aduci aminteprima lumânare;fii cu minte şi cuminte,mergi din cale-n dare!Mergi de unde până undese ridică roua,când uitarea se ascundeşi începe-a doua!Stai încet, fără grăbire,n-o râvni pe-a treia,stai în pace şi iubire – asta este cheia!Doar a doua lumânareîţi rămâne-n minte – prima lumânare doareşi a treia minte! ...

* (dezlegare la iluzii) * Uită-te cum urcă florile în salcâm,uită-te cum urcă florile în caişi,uită-te cum urcă florile în tei – hai, nu mai sta cu ochii închişi!Este păcat să nu te uiţi în sus,este păcat să nu te uiţi în joscând ochii tăi căprui şi foarte marisunt plini cu plânsul lui Christos!Hai, întinde mâinile spre cer,spre fruntea stelei lui mântuitoare,ia flori de salcâm, de cais şi de teişi aşează-i-le la picioare!Deschide-ţi ochii căprui şi maricâ ...

* (pentru doamna Maria Nalbă) * Domnişoară Nalbă, nalba-i `naltă cât singurătateaorizonturilor tale prinse-n cuie, de mister!…Dacă-ţi mai aduci aminte, numai rătăcirea ta te-asmuls din farmecul floririi până dincolo de cer!Domnişoară Nalbă, nalba-i `naltă, încă pe picioare:mov şi roz şi alb şi roşu într-o sumă de tăceri!…Dacă-ţi mai aduci aminte, câte nopţi devastatoaream dormit în flori de nalbă, căutând ziua de ieri!Domnişoară Nalbă, vine vremea veştej ...

* (rechizitoriu) * Fecioarele duceau vacile să pască în zori,când roua le mângâia gleznele pe cărare;eu alergam pe trei cărări perpendicularesă le tai calea şi să le umplu braţele cu flori.Eram mort după ele, după râsetele lorspărgându-se în ecouri prin râpi adânci,pe dealuri cu mori de vânt; lacom şi visător,pândeam haiduceşte, pe coate şi pe brânci.Şi ce se mai jucau fecioarele de-a mamelecu păpuşi din cârpă umplute cu iarbă,iar eu salivam de foame şi de bucu ...

’Tu-i pelinul mamei ei de viaţă!(…şi amarul mamei ei de moarte!)Casa mea e singură şi aredoar pelin pe jos şi zmeu la uşă,coperiş din stuf şi pat în caredoarme şi visează o păpuşă!Casa mea se uită înainte,după mama dusă peste zaresă-mi aducă greierişuri sfinteşi gorgoaze şi nu-mă-uitare!Casa mea-i bătută de o Lunăîmbrăcată-n rochie subţire,seamănă cu tine, vrea să-mi spună:umbli haimanaua, nene mire!Umblu haimanaua, poate-poatepot să aflu unde se ascunde ...

* (splendori secundare) * Sclav al iluziilor,toată viaţa am alergat din cărare în cărare,am călărit libelule şi cai verzi,era să mor pentru iubiri secundare,era să mi se întâmple ce este mai urâtîn această lume plină cu suflete goale,adică lângă banalitatea unei iubiri principale,şi să nu văd măcar într-o singură noaptecum Luna începe să scutureatâta tristeţe şi lumină şi lacrimipeste agonia unui fluture,primăvara,când sângele dă în clocot şi copacul în flo ...

* (hai!) * hai să mestecăm nişte luminăhai să strângem un mister în dinţihai să dăm năvală în păcatenoi de asta suntem nişte sfinţinoi de asta dăm apă la moaracelor însetaţi de ce-i frumoscelor care merg până la moarteşi trec apa stixului pe joshai să dăm la iarnă doar zăpadăhai să dăm la vară numai ploihai să dăm la oameni doar iubirenoi de asta suntem amândoinoi de asta suntem împreunăpentru cei săraci cu duhul sfântpentru cei ce merg până la moarteşi r ...

* (câteva cuvinte despre viaţa şi moartea prietenului Gheorghe Tudosescu) * Eu nu pot, tu nu poţi, el nu poate…oare cine, demiurgule, mai poate înţelegeunde, de unde, până unde, atâta ne/putinţă caldă şi ne/putinţă rece?De mii de ani stai pe spinarea noastră, dar niciodată nu vrei să spuicu ce am greşit, câte porunci am călcat,de ce ne-ai dat atâţia ochi amărui!Ai întrebat vreodată, demiurgule,ce ochi să aibă iubita lui, iubita mea,ce ochi să aibă iubiţii iubitel ...