* Doctorul Mihai Debita s-a stins la numai 55 de ani * „Era un om pe care l-au respectat şi prietenii şi colegii” * Operat la Fundeni de un anevrism de aortă, chirurgul nu a putut fi salvat *
Începutul de an este marcat de doliu în lumea medicală gălăţeană, după trecerea în nefiinţă a medicului chirurg dr. Mihai Debita. Colegii medici n-au avut decât cuvinte de laudă atunci când l-au evocat pe chirurgul, profesorul şi omul care le-a fost alături, multora, chiar şi zeci de ani.
Unora dintre ei le-au tremurat vocile atunci când şi l-au amintit şi nu s-au putut abţine să nu repete, de câte ori au avut prilejul: „E o pierdere mare!”.
După zeci de ani de carieră, e greu de crezut că cineva ar mai avea răbdarea să numere pacienţii care au venit la spital cu teamă şi s-au întors acasă, în urma intervenţiilor chirurgicale efectuate de dr. Debita, plini de speranţă.
Suferinţa care I-a răpit mult prea devreme din sânul familiei şi din colectivul medical a fost provocată de ruperea unui anevrism aortic. Dr. Debita s-a stins din viaţă duminică, în ciuda eforturilor medicilor de la Spitalul Fundeni de a-l salva.
„A fost un om al echilibrului”
„Era un om în preajma căruia simţeai căldură, experienţă, siguranţă. Nu doar ca şi chirurg, ci şi ca membru al Comitetului Director al Spitalului Clinic de Urgenţă Galaţi, unde am făcut echipă. Avea un sfat pentru fiecare. Era un om al echilibrului”.
„Personal, cunosc foarte puţine persoane de o asemenea calitate umană. Şi nu spun toate acestea acum, date fiind aceste momente triste. Şi dacă ar fi fost în viaţă, la fel aş fi vorbit despre el ”, ne-a declarat dr. Călina Lazarovici.
25 de ani de amintiri
„Îl cunosc pe dr. Mihai Debita de vreo 25 de ani. Este un om care în perioada sa de formare nu a văzut în faţă decât chirurgie. A avut şansa unui talent medical înnăscut şi a unei seriozităţi în meserie care l-au făcut să devină un om atât cu îndemânarea tehnică, cât şi cu gândirea medicului care nu se bazează doar pe îndemânare, ci şi pe cunoaştere”.
„După Revoluţie, i s-au oferit diferite demnităţi nechirurgicale pe care le-a refuzat. A fost un om care s-a dedicat chirurgiei. A fost cadru didactic care preda Anatomia şi o făcea cu pasiune, iar contribuţia lui la transmiterea cunoştinţelor de anatomie mi se pare crucială”.
„Era un om binevoitor cu semenii, în toate colectivele. Inclusiv în Colegiul Medicilor unde avea răspunderi cruciale, a manifestat echilibru, bunăvoinţă şi un talent al constructivului şi al creaţiei. A fost director de cercetare pe linie universitară. În fapt, activitatea sa a fost mult mai extinsă la nivelul conducerii, iar modul său de a acţiona şi de a se comporta a făcut ca nimeni să nu îl conteste”.
„Era un om la care ţineau pacienţii şi colegii, cei cu care venea în contact. A fost un talent rar întâlnit de a naşte concordie şi sentimente pozitive. Spitalul nu pierde numai un chirurg foarte bun, care îi învăţa şi pe alţii, ci pierde un element central al echilibrului relaţiilor umane”, a conchis purtătorul de cuvânt al Spitalului Clinic de Urgenţă Galaţi, dr. Nicolae Bacalbaşa.
Este trist că trebuie să scriem despre astfel de lucruri. Dar Galaţiul trebuie să-şi cunoască oamenii, să ştie cine sunt ei, sau, din nefericire, cine au fost, abia după ce destinul unora dintre aceştia se încheie mult prea devreme.
La 55 de ani, chirurgul Mihai Debita avea încă ani buni de practică în faţa sa şi pierderea unui specialist în acest domeniu nu e uşoară pentru sănătatea gălăţeană.
„Oraşul a pierdut în primul rând un om”
„Eu l-am cunoscut sub multe aspecte. A fost un foarte bun tată, un foarte bun soţ, un om activ. L-am cunoscut şi sub ipostaza crescătorului de porumbei, a omului cu câini de casă şi a omului supărat când motanul îi era bolnav”.
„Este pe undeva nedrept ca o persoană atât de inimoasă, atât de implicată în ceea ce se petrece şi aducând prin existenţa sa atât de mult sentiment de bine celor din jur să dispară fulgerător, după un act chirurgical eroic. S-a încercat salvarea lui, s-a încercat orice”.
„Este o pierdere atât profesională şi pentru spital şi pentru facultate, cât şi o pierdere umană. Cred că oraşul Galaţi a pierdut în primul rând un om”, a mai spus prof dr. Nicolae Bacalbaşa.
* * *
Medicina gălăţeană a suferit o grea pierdere prin plecarea neaşteptată din viaţă în plină putere de muncă a unuia dintre chirurgii săi importanţi dr. DEBITA MIHAI.
Format ca stagiar în Spitalul Judeţean Galaţi în secţia de Chirurgie condusă de dr. Ronald Covrig până la sfârşitul său din viaţă, dr. DEBITA MIHAI a fost legat de această instituţie.
O perioadă a fost chirurg la Spitalul CFR şi director al acestei instituţii, dar şi atunci a păstrat legătura cu Spitalul Judeţean.
Gălăţenii au pierdut un medic primar chirurg, cadru universitar al Facultăţii de Medicină Galaţi, director de cercetare al Spitalului Judeţean Galaţi, membru al conducerii Colegiului Medicilor Galaţi dar mai ales un OM.
Faţă de colegi, studenţi, pacienţi, MIHAI DEBITA se comportă cu bunăvoinţă şi bună-credinţă, cu simpatie şi acel echilibru omenesc atât de rar şi preţios în zilele noastre.
Echilibrul uman şi profesional din Spitalul Judeţean se va resimţi din păcate prin dispariţia acestui om discret, eficient şi binevoitor.
Facultatea de Medicină a pierdut un excepţional cadru de predare, motivat de vocaţie şi nu de veleitarism.
Pentru familie, căreia îi era extrem de dedicat, este o pierdere neaşteptată şi năucitoare.
Din păcate înţelegem adevărata însemnătate a unui om de abia în clipa când nu mai este printre noi.
Fie ca amintirea acestui om al binelui şi al faptei să ne împingă să fim mai înţelegători şi mai dăruiţi cu bolnavii, mai buni în relaţiile dintre noi şi ca moştenirea sa să sporească omenescul nostru. (Colegiul Medicilor Galaţi)
