O profesie de excepţie, o istorie tristă, un viitor incert...
Astăzi marcăm "Ziua tipografului" şi urmaşii maestrului Gutenberg, care au scăpat acum de plumbul nociv şi de matriţele turnate şi folosesc computere, trebuie să fie prezenţi în gândurile bune ale cititorilor. Ei sunt cei care ne fac frumoasele cărţi şi albume, ne tipăresc ziarele şi intră primii, ca cititori înrăiţi, în contact cu ştirea caldă de ziare. Au tipărit enciclopedii, manuale, cărţi de Istorie, pe Eminescu, Nichita şi Eliade, dar au fost puşi să scoată şi „Omagiile” aruncate în stradă acum 22 de ani. Ei au tipărit în orice vremuri informaţia molipsitoare, informaţia printre rânduri, apelul revoluţionar, articolul demascator, au fost martorii cenzurii şpalturilor şi confiscării tipăriturilor, le-a plăcut să miroasă cerneala tipografică proaspătă şi să pipăie foaia bine imprimată, cu gravura cuvintelor… Cuvântul electronic va detrona tiparul? Poate da, însă ecranul nu miroase la fel precum cartea.
Drepturi câştigate pentru toţi cei de azi!
De unde vine această zi de 13 Decembrie? În 1918, după Unire, o pată de sânge întuneca România: vreo 600 de tipografi bucureşteni de la Atelierele grafice Sfetea şi Minerva (printre organizatori, socialişti ca I. C. Frimu), la care s-au asociaţi şi mulţi alţi muncitori, umplând periculos centrul Capitalei, au declarat grevă şi au demonstrat pentru lucruri care astăzi ni se par fireşti tocmai datorită riscului lor de atunci: în principal, pentru ziua de lucru de opt ore şi mărirea salariilor... În Piaţa Teatrului Naţional, celebră pentru victimele din timpul demonstraţilor acelor vremuri când peste tot în lume poliţiştii sau militarii interveneau brutal, vânătorii de munte, poliţiştii şi jandarmii au intervenit în forţă, s-au făcut multe arestări, s-a tras, peste zece tipografi au murit în stradă. Teama de bolşevism, lozincile strigate - „Jos armata!”, „Jos regele!” sau „Trăiască Republica!” - au neliniştit autorităţile abia ieşite din război, unde viaţa publică fusese reglementată după reguli aspre… Acum, tipografii sunt cei care îşi armează „tunurile”: rotativele de mare tiraj care aruncă în lume adevărul crud al ziarelor, alături de informaţiile cele de toate zilele, distracţia, sublimul, dar şi banalul clipei de cerneală… Fără ei, lumea nu s-ar împături, nu ar putea fi citită şi mâine, ci ar curge online…
Tipografilor noştri, din echipa VL, le urăm sănătate şi "La mulţi ani!", cu mulţumiri pentru munca lor, nu întotdeauna ştiută, dar mereu preţuită.
