!zicea că toate-toate sunt departe, şi n-am s-ajung, şi n-am să le găsesc... degeaba cred şi sper în „după moarte”, cu „pământesc” şi fără „pământesc”! !zicea că toate-toate sunt aproape, dar nu le văd, şi nici nu le ghicesc... degeaba cred că viaţa (nu) mă-ncape cu „omenesc” şi fără „omenesc”! !zicea, nitam-nisam, că lumea largă e-o sumă oarecare (?) de strâmtori... eu fluieram şi fluier „treacă-meargă”... şi „totdeauna” moare... une ...

Eveniment, mare eveniment, unic eveniment e gata-gata să pornească în viaţa spirituală a gălăţenilor din Ţiglina a patra! Mai limpede pentru toţi, exact unde  strada Jiului se încrucişează cu strada Cosminului şi delimitează spaţiul pe care locuieşte Biserica „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe”, lăcaş păstorit de preotul-paroh Mitică Luca... şi de preotul Constantin Filimon... şi de dascălul Valentin Manoliu... şi de donatorul acestui loc aproape sacru, prietenul Ion E ...

Auzisem de la cei mai mari şi mai deştepţi şi mai daţi în 3,14 (cum zice Nichita, antrenorul de îngeri) că n-am ce căuta pe planeta asta (vai de cucurigu ei!) dacă nu-l citesc pe Edgar Allan Poe. Desigur, i-am ascultat pe aceşti modeşti inteligenţi şi, astfel, am intrat în macabrul şi în goticul şi în horrorul şi în disperarea celui care mi-a marcat adolescenţa şi sufletul, mai ales cu "Annabel Lee", "Corbul" şi "Aventurile lui Arthur Gordon Pym". Abia după această marc ...

!veniţi vă rog la mine-n catacombe mâine aduc trecutul în prezent fiindcă viitorul nu mai vine eu sunt cel mai amarnic repetent!   !veniţi să vă luaţi tot ce mai este ce se mai poate din ce-a fost demult luaţi că se termină şi trecutul şi n-am să am la ce să mai ascult!   !s-ajungeţi negreşit şi până mâine după aceea tot va fi târziu va fi doar niciodată-ntotdeauna şi n-am să înţeleg ce nu mai ştiu!   !n-o să pricepeţi încotro se află un sens un drum un vis s ...

Acum nu-mi mai trebuie minte,/ şi pun numai sufletu-n joc!... Nimic nu mai stă la-ndoială.../ şi totul e simplu şi pur:/ nu am pentru ce să mai caut,/ nu am pentru ce să mai rog... nu-i nimeni să dea sau să ceară/ n-acest mic şi mare-mprejur!... Şi dacă nu-i nimeni, şi dacă/ nimic nu mai stă înainte, de ce să mai tulbur vro taină,/ vrun vis şi vro viaţă cu minte?... Alt fel, foarte bine se vede/ cum liniştea pierde contur în valma-vacarmul cu cifre,/ cu minus, cu plus ş ...

Această întrebare/mirare mi-a fost dată s-o aud într-o dimineaţă, cam pe la ora când ţărancele autentice prăşesc şi doinesc pe coclauri, nu trag aghioase-n iatac şi nu mănâncă răsărită şi bazaconii în cerdac, nu stau la cleveteală-n poartă şi nu se uită la Joiana cum crapă de foame la ieslea goală. Eram pe Zăpodie, cu mama, la prăşit porumb, runda întâi. Şi aveam şi praştia la brâu. O ciocârlie începe să se înalţe spre ceruri, în spirale liniştitoare, c ...

Pe fiecare frunză scrie toamnă, cu galben în caligrafii de vânt! mă iartă-mă şi bună seara, doamnă! mi-i frig, mi-i dor... şi parcă nu mai sînt! De ce mi-i dor? e singura-ntrebare! caut răspuns, zburându-mă în gol...!... eu, pasărea de-a pururi călătoare! de-a pururi rătăcindu-se de stol! Şi se anunţă brumă! şi se mai anunţă şi-un turnir de crizanteme! aşteaptă lănci şi mai aşteaptă cai! şi eu... heraldul gloriei supreme! În toamna asta nu mai plec de-acasă ...

(elegie întru memoria doamnei Aurora Spânu, plecată în braţele Luminii fără de sfârşit) E mâine, mamă... parcă ieri era un astăzi... dimpreună... dar nici gândul nu mă ducea să văd în locul tău cenuşa unui vis înflăcărându-l, înflăcărându-mi timpul până când începe punctul pregătit să vină în drumul meu, să-i spun şi să-i arăt cum ai făcut şi mi-ai lăsat lumină! E mâine, mamă... dar tu nu mai vii măcar aşa, o clipă, la fereastră, să vezi şi ...

Sunt bulgărul acela...cred că-l ştii... rostogolit în jurul firii tale când timpul meu, tac-tic, tic-tac, bătea ca un pui strâmb, cu aripi inegale... şi m-ai văzut, şi-ai spus că nu mă laşi departe, fără ploaie şi zăpadă, să mă usuc, să fiu biet lut uitat... că n-ai s-azvârli cu mine niciodată... şi-acuma stau pierdut în calea ta şi-aştept să se audă, să se vadă!   Sunt bulgărul acest, pe care-l calci şi îl azvârli, frumoaso, după mine, când sar în raiul t ...

Printr-o epistolie manuscrisă (amirosind a floare trecută de salcâm şi a fluture fără viitor) o domniţă rămasă de strajă la fereastra Cetăţii Neamţului, exact pe marginea sudică a Istoriei de nord, mă roagă să-i scriu despre noroc şi răbdare, despre resemnare şi aducere-aminte. Şi nu pot s-o refuz. Nu pot, deoarece mi-a  trimis şi o invitaţie în graţiile şi-n odăile sale cu parfum de levănţică şi gutui. Şi uite ce se spune-n acest pastel paranormal printre potco ...