!în toamna asta plec până la tinesă-mi dai sărutul morilor de vântşi să-ţi aduc o crizantemă albăcu fluture rămas tocmai de cândaveam atâta primăvară-n sufletvăzduhul mi-era plin cu vorba tacu timpul tău cu aripile talepe care până-n capăt aş zburaşi ar pieri şi sus şi înainteşi n-ar mai fi nici jos nici înapoidoar unu supra unu în egalulşi-n echilibrul sfânt doi supra doi!!în toamna asta-i visul şi e timpulrâvnit silabisit ne/aşteptatatâta viaţă lungă scur ...

Extrapolând, mă scurmă senzaţia netă şi mă ronţăie convingerea clară că o mie şi unu de ani s-au scurs de când îmi pun o întrebare fundamentală: oare de ce n-am stat la rând, atunci, în amintire, foarte de mult, demult, când (fără nici un fel de sfială) am îndrăznit şi m-am suit pe lama asta de cuţit? Desigur, niciodată n-am aflat nici un răspuns de la mine ori de la alt cineva! Desigur, n-am să încep a regreta, n-am să m-apuc de lăsat, n-am să mă las de apucat! ...

Numai o amărâtă de iarnă aproape neobservată mai durează... şi se dezlănţuie balamucul electoral, febra alegerilor de praf şi pulbere şi scrum, cum a fost de fiecare dată, în ultimii douăzeci şi şase de ani. Alegeri într-o ţară (şi patrie) care are „libertatea apei într-o ţeavă”, cu glăsuieşte Adrian Păunescu. Alegeri într-o ţară şi într-o patrie în care (şi din care) se fură cu trailerul şi cu paiul, cu buzunarul şi cu cisterna, cu primarul şi cu farmac ...

!un copil, şi o păpuşă,/ şi-o păpuşă, şi-un copil, şi o mamă care face/ jucării pentru-amândoi, şi un tată fără margini,/ într-un (in)finit subtil, într-o lume treacă-meargă/ înainte şi-napoi! !uite azi şi uite mâine/ cum se fac (întruna) ieri, şi cum ce n-a fost există/ sub un semn miraculos, uite cum scânceşte, uite/ rodul sfintelor tăceri... iar (pa)harul şi (văz)duhul/ leagănă şi sus şi jos! !uite-aşa se vede unde,/ uite-aşa s-aude când, uite-aşa se ...

!deodată pierd echilibrul precar şi pierd chiar tot ce am avut deodată nimic nu mai miroase a sălbatic înţepenesc toate punctele pe roată! !luna răsare dinspre asfinţit steaua mea cască de osteneală tot ce am uitat bate la fereastră şi mama mă duce de mână la şcoală! !şi mai am foarte puţin până acolo când tata azvârle cu aceeaşi sudalmă şi bate coasa şi mă bate la cap iar învăţătorul mă bate la palmă! !doamna învăţătoare cântă frumos şi este aşa de ...

Într-o dimineaţă de primăvară foarte târzie (şi amestecată cu o dimineaţă de toamnă foarte devreme) mă aflu-n marş pedestru şi andante pe strada Culturii. Merg voios şi sigur spre Nicăieri, acesta fiind un domn care mi-a vârât Corbul lui Poe în Cutia cu Mistere din capătul gâtului, adică Acolo, adică Unde nimeni nu ştie ce (nu) se petrece Totdeauna şi Niciodată. Merg la dumnealui, poate-l conving să-mi scoată pasărea demonică din umplutura cutiei, deoarece cobea mă ...

!hai să căutăm copilăria unde am uitat-o într-o zi frică am c-a putrezit şotronul cred că cercul nu mai are pi! !plânge în tăcere am visat-o chiar în noaptea asta de acum seara stă cu nimenea pe prispă ziua umblă singură pe drum! !poart-aceeaşi rochie de stambă merge tot cu ghetele pe dos duce vaca oile să pască şi se roagă pentru noi frumos! !a strigat încolo şi încoace din salcâm din măr şi din cais vorbă dulce a trimis prin păsări multe epistolii a trimis! ! ...

Chiar am prins-o în flagrant delict, când mă traducea!... (era să scriu „flagrant delicat”)... Stătea cu-n bou primar, adică elementar, primordial... şi mă traducea de mama focului, de s-auzea tocmai din Dealul Ciorii! Stăteau lungiţi pe frunză verde de mohor şi mă transpuneau în engleză! Chiar acest text mi-l tălmăceau! Iată-l în limba română! „Să te invit, madamo, am vrut la cantri şău.../ ş-apoi să mulgem vaca timizi şi manual,/ însă erai plecată să contac ...

!zicea că toate-toate sunt departe, şi n-am s-ajung, şi n-am să le găsesc... degeaba cred şi sper în „după moarte”, cu „pământesc” şi fără „pământesc”! !zicea că toate-toate sunt aproape, dar nu le văd, şi nici nu le ghicesc... degeaba cred că viaţa (nu) mă-ncape cu „omenesc” şi fără „omenesc”! !zicea, nitam-nisam, că lumea largă e-o sumă oarecare (?) de strâmtori... eu fluieram şi fluier „treacă-meargă”... şi „totdeauna” moare... une ...

Eveniment, mare eveniment, unic eveniment e gata-gata să pornească în viaţa spirituală a gălăţenilor din Ţiglina a patra! Mai limpede pentru toţi, exact unde  strada Jiului se încrucişează cu strada Cosminului şi delimitează spaţiul pe care locuieşte Biserica „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe”, lăcaş păstorit de preotul-paroh Mitică Luca... şi de preotul Constantin Filimon... şi de dascălul Valentin Manoliu... şi de donatorul acestui loc aproape sacru, prietenul Ion E ...