Pasiunea mută munţii, NU şi indolenţa Primăriei (FOTO)

Pasiunea mută munţii, NU şi indolenţa Primăriei (FOTO)
Evaluaţi acest articol
(21 voturi)

În Galaţi sunt din ce în ce mai mulţi cetăţeni care preferă mersul pe două roţi, atât zi de zi, cât şi în scop recreativ

Din păcate, reacţia autorităţilor la nevoile lor este nulă

Creşte, de la an la an, numărul bicicliştilor gălăţeni. Ninel Paraschiv, probabil cel mai cunoscut mecanic de biciclete din oraş, spune că pe străzile din oraş şi prin împrejurimi circulă, astăzi, cam de patru-cinci ori mai multe biciclete decât în 2011, spre exemplu. Între timp, au apărut şi performerii. S-au născut şi echipe de mountain bike premiate la concursuri naţionale. Iar printre oamenii care se plimbă pe biciclete de 300 de lei, cumpărate din supermarket, trec şi cei care au cheltuit pe bicicletă mai mult decât pe maşină. Gălăţeanul a prins chef să iasă din casă cu bicicleta, iar asta e bine. Singurul lucru pe care nu-l vedem întâmplându-se e o investiţie serioasă în infrastructura rutieră destinată bicicliştilor. Am cerut Primăriei Galaţi, în scris, în baza Legii 544/2001, o serie de informaţii legate de starea puţinelor piste de biciclişti din oraş, dar şi cu privire la planurile pe care le are pentru dezvoltarea acestei infrastructuri. Nu de alta, dar chiar actualul primar al oraşului a promis, în campanie, un Galaţi mai prietenos cu bicicliştii. Din păcate, cel puţin la unele dintre întrebări, Primăria a ales să ne răspundă mai degrabă în glumă. Semn că au fost destul de înţelepţi bicicliştii care şi-au propus să se plimbe, de acum încolo, mai mult prin păduri şi mai puţin pe şosele.

Maus Bike Team: dacă performanţa ar fi uşoară, ar face-o toţi!

Marius Ionaşcu are acum 44 de ani şi e sufletul echipei gălăţene de mountain bike numită Maus Bike. Pe bicicletă merge din copilărie. A ajuns să iubească sportul cu roţi şi pedale din tinereţe, mai ales pentru libertatea pe care acesta i-a oferit-o. Acum, în propriul său magazin de biciclete din zona Portului, îşi aminteşte, amuzat, că până şi primele pedale le-a dat altfel decât alţii.

„Prima bicicletă mi-a luat-o taică-miu, prin '77 sau '78. Era un Pionier, de la Automotovelo. Îmi aduc aminte că am învăţat să merg acolo, pe loc. Era cam pe unde vin acum magazinele auto de la Popescu. S-a petrecut firesc: mi-a scos tata bicicleta în faţa magazinului, s-o încerc. Am mers un pic şi am căzut. M-am ridicat, am mers, iar am căzut. Tata, care de fapt nu m-a bătut niciodată, cred că mi-a dat aşa, mai în glumă, una la fund. Şi nu mi-a plăcut treaba asta, aşa că am început să fac totul ca să îmi ţin echilibrul. Şi mi-a ieşit”, îşi aminteşte Marius.

A lucrat ani la rând ca veterinar, dar până la urmă a renunţat la acea carieră, tot din pasiune pentru biciclete. A observat că era greu să îţi procuri piese. Alături de Cristi Mircioi – actualmente parte din echipa Maus Bike – a pus bazele primului magazin profesional de ciclism din oraş.

„Pe şosele nu prea mai merg cu bicicleta, de ceva timp. Dar am mers, mulţi ani. Spre exemplu, bicicleta mi-a plăcut mai demult pentru că era vehiculul meu de evadare. Mă duceam cu ea la munte, puteam să rămân mai multe zile pe acolo, să fiu mai liber… Dar abia pe la 35 de ani am descoperit mountain bike-ul. Şi când mi-am dat seama ce potenţial are, la noi, zona Gârboavele, am hotărât să mă dau mai mult prin pădure”.

A început să se înscrie la competiţii şi să le câştige. Şi chiar dacă e modest atunci când îşi povesteşte victoriile, lui Marius deja îi vine greu să-şi mai numere premiile.

„Am şi vreo două titluri de campion naţional. Mă rog, e un sistem mai complicat, la noi. Campionatele naţionale sunt tot în cadrul unor concursuri. Nu-s de sine stătătoare. Am fost, să spunem, la zece concursuri pe an. Timp de zece ani. Şi arareori m-am întors fără un loc pe podium. Deci au fost şi recompense….Iar între timp s-au şi schimbat mult lucrurile. Când am început eu, vânai concursuri. Acum sunt câte cinci pe weekend, nici n-ai cum să mai ajungi la cele mai multe dintre ele. Ceea ce pot să spun, despre activitatea mea competiţională, este că sunt victorii mai mici – să spunem un loc doi sau trei – de care sunt mai mândru şi pentru care am muncit mai mult decât pentru locurile întâi”, spune Marius.

Cristi Mircioi, partenerul de afaceri şi echipă al lui Marius, nu îşi propusese să devină ciclist. Dar s-a întâmplat şi treaba asta i-a adus o mulţime de bucurii. „Am ieşit, la un moment dat, în munţii Măcinului şi mi-a plăcut tare mult natura de acolo. Am vrut, mai întâi, să îmi cumpăr un ATV cu care să mă dau pe acolo. Dar ATV-ul era prea scump şi n-am reuşit să strâng banii. Aşa că mi-am cumpărat o bicicletă. Acela a fost începutul. Am făcut întâi lucruri mai uşoare, apoi din ce în ce mai grele. Îţi dai seama că eşti pasionat când nu mai cauţi scuze ca să lipseşti de la antrenament, ci încerci să găseşti scuze ca să te duci neapărat acolo, să te dai. Şi în timp, sportul te schimbă. Nu mai mănânci orice şi oricât. Te odihneşti când trebuie. Te îmbraci diferit. Păi, cum te duci la primul tău antrenament? Îmbrăcat în trening, cu tricou de bumbac şi cu şapcă, să nu te ardă soarele. Abia apoi afli că tricoul trebuia să fie sintetic, pentru că în cel de bumbac transpiri şi răceşti. Te antrenezi, înveţi, te schimbi. Sportul te disciplinează”, spune Cristi.

Florin Mârza era deja unul dintre cei mai cunoscuţi gălăţeni din momentul în care, practicant de parkour fiind, a apărut într-un documentar realizat de Discovery Channel. La scurt timp de la acel moment, tânărul gălăţean a descoperit mountain bike-ul. „Bicicletă aveam pentru că mă ajuta să ajung mai repede la muncă. Întâmplător, am ajuns şi la un concurs de mountain bike organizat la Gârboavele. Mi-a fost greu, dar n-am ieşit ultimul. Şi asta m-a încurajat să mai încerc. Ca să parcurg primul traseu, la indicaţiile lui Marius, peste Dunăre, mi-au trebuit aproape opt ore. La final, nici măcar nu mai eram coerent. Acum îl fac în cam cinci ore sau poate chiar mai puţin. Am 27 de ani şi mă antrenez, pe bicicletă, de cinci ani. În următorii cinci, îmi voi atinge maximul de potenţial. Vreau să fiu campion naţional. Poate chiar mai mult…Totul este să te antrenezi şi să concurezi. Sunt şi secrete. Spre exemplu, pe bicicletă, în timpul cursei, trebuie să mănânci cât încă nu ţi-e foame şi să bei cât încă nu ţi-e sete. Dacă aştepţi să simţi foame sau sete, degeaba te mai alimentezi. Corpul tău nu va procesa în timp util ceea ce i-ai dat şi vei cădea fizic. Mi s-a întâmplat la un concurs, am învăţat din asta”, spune Florin Mârza.

Tânărul participă la concursuri destul de des şi ocupă locuri de care e mândru. Iar când nu e pe bicicletă, acceptă şi alte provocări: aleargă la semimaratoane şi înoată. Dar în cele mai multe dimineţi, echipa Maus Bike e prin munţii Măciunului, la antrenamente grele. Că dacă ar fi uşor, am fi toţi ca ei!

Ninel Paraschiv – cel mai cunoscut „doctor” de biciclete

Dacă trăieşti în Galaţi şi ai bicicletă, sigur ai auzit de Ninel Paraschiv. Are, din 2011, un service pe strada Cezar, în jurul căruia s-a adunat o comunitate mare de biciclişti. Trec pe aici o mulţime de oameni, muncitori cu biciclete cumpărate din supermarket, la medici şi oameni de afaceri cu biciclete scumpe. Dacă te-a lăsat bicicleta pe undeva, vine „doctorul” de biciclete la tine şi te ajută să pui pedalele în mişcare. „În general, nu poţi să spui că n-ai ce să-i faci bicicletei. Sigur că te documentezi continuu, că nu le poţi şti pe toate. Dar soluţii se găsesc. Toată treaba e să îţi alegi o bicicletă bună, să fii în siguranţă”, spune Ninel. E un tip vesel, dezinvolt, care, atunci când nu repară biciclete, stă cu familia sau dă ture cu bicicleta, cu prietenii. E atletic, n-ai cum să nu observi asta. Şi cum să nu fie dacă nu îşi aminteşte să fi petrecut, în întreaga lui existenţă, mai mult de o săptămână fără să se urce pe bicicletă.

 „Măi, acum s-ar putea să fi fost… când eram internat pe la Neurochirugie. Nici acum nu poţi spune că eşti chiar în siguranţă pe drumuri, dar a fost şi mai rău. Cred că am avut o perioadă în care abia reapăreau bicicletele în Galaţi şi în care stăteam mai mult pe la spital decât pe acasă. Cădeam, mă loveam... Mă întrebau doctorii „Mă, da ţie îţi place la noi, de te tot întorci?””.

În vara asta, l-am întâlnit prin oraş, învătându-şi fetiţele să meargă pe bicicletă. „Asta e dovada maximă de optimism, în ceea ce ţine de viitorul bicicletei în oraş, nu-i aşa? Îmi învăţ copii să meargă. Încerc să am încredere că vor fi în siguranţă, pe drumurile noastre. Sper ca, într-o zi, să nu mai sară câini la tine când mergi pe bicicletă. Să nu te mai fereşti de maşini. Şi chiar să avem un circuit pentru biciclişti pe care să îţi poţi plimba prietenii, ca să le arăţi oraşul. Mai ales că mai trec pe aici şi străini, care tranzitează oraşul pe biciclete. Ar fi ceva să avem un asemenea circuit, nu?”, se întreabă, retoric, Ninel Paraschiv.

Pasiunea îi aduce pe oameni laolaltă

Ovidiu Matache este jurnalist şi secretarul Asociaţiei Bike Works din Galaţi. Iar Bike Works înseamnă o mulţime de oameni inimoşi, laolaltă, care, pe lângă că se plimbă cu bicicletele, se implică şi în problemele comunităţii locale..

„Noi organizăm Măcin Mountain Fun, spre exemplu. E o acţiune mare, care a crescut de la an la an şi care a atras tot mai mulţi participanţi. Mai facem şi plimbări, „ture” le spunem noi, uşoare, medii şi grele, aşa încât indiferent cât de bine ştii să mergi, să ai ocazia să o faci împreună cu prietenii”, spune Ovidiu.

BikeWorks face multe. De la concursuri ca „Juniorii pedalează” – care înseamnă şi educaţie rutieră - la acţiuni de igienizare a diverselor spaţii care au nevoie de aşa ceva, la cercetare cicloturistică şi câte şi mai câte. Sunt sute de oameni care au aderat la BikeWorks. Unii au rămas în asociaţie, alţii nu. Dar, dacă eşti pasionat de biciclete, e cu siguranţă o companie pe care să o alegi. Ţi-ar fi mai uşor să afli cât mai multe despre secretele sportului. Ceea ce spune inclusiv secretarul BikeWorks este că mai e mult până să te poţi plimba în siguranţă, prin oraş.

„Pe de o parte este problema pistelor de biciclişti, care nu sunt de natură să-i asigure biciclistului siguranţa. Apoi, sunt câini comunitari de care e uneori greu să te fereşti. Nu în ultimul rând, avem încă mari probleme de civilizaţie în trafic. Iar aici vorbim şi despre pietoni, şi despre şoferi, dar, din păcate, şi despre o parte dintre noi, bicicliştii. Mai e mult de lucru!”, conchide Ovidiu Matache.

Piste practicabile... doar pe hârtie

Lungimea pistelor de biciclişti din Galaţi este de doar 10,9 kilometri, potrivit Primăriei Galaţi. Ele sunt situate, conform aceleiaşi surse, pe trotuare. Iată unde. Pe Faleza Inferioară, pe Bulevardul Marii Uniri (Între Fructul Soarelui şi Hotel Viva), pe Strada Regimentul 11 Siret (de la sensul giratoriu de la Penny până în dreptul Poliţiei Judeţene), pe strada Brăilei (de la Poliţia Judeţeană până la Păpădie), pe strada Basarabiei (pe Bulevardul Coşbuc, până la fostul magazin General), pe Bulevardul Oţelarilor (de la Lupul de Mare se continuă pe strada Stadionului, până la Spitalul Judeţean), pe strada Frunzei şi pe strada Gheorghe Asachi. „Toate pistele sunt practicabile”, ne-a informat Primăria Galaţi, într-un răspuns scris. Din păcate, informaţia este falsă. Am testat, cu o bicicletă, pistele de pe strada Frunzei şi o am descoperit că numai practicabile nu sunt. Pe de o parte, am fost relativ nelămuriţi cu privire la trasarea ei. Ocupă tot trotuarul, mai puţin bordura. Or, potrivit art.41, alineatul 3 din OUG 195/2002, privind circulaţia pe drumurile publice „dacă un drum este prevăzut cu o pistă specială destinată circulaţiei bicicletelor, acestea, precum şi mopedele, vor fi conduse numai pe pista respectivă”.

Carevasăzică, ce n-are strada Frunzei: trotuare pentru pietoni sau piste pentru biciclişti? Să nu mai vorbim despre faptul că, din mijlocul pistei marcate, iese chiar şi un stâlp, iar panoul electric al unei case din preajmă îi face biciclistului trecerea extrem de periculoasă. Presupunând că este suficient de abil încât să reuşească să treacă...

Apoi, am găsit şi o porţiune în care pista pentru biciclişti este îngustată şi de un copac pe lângă care s-a asfaltat, dar şi de un stâlp. Ghidonul bicicletei noastre este lat de 60 de centimetri şi am găsit porţiuni în care porţiunea accesibilă de pista era fie la fel de îngustă, fie chiar mai sugrumată, măsurând doar 43 de centimetri.  Păi, facem agrement pentru gălăţeni sau sporturi extreme, pe asfalt? Plus că mai e şi vegetaţie care blochează accesul. 

Probleme similare sunt şi pe pista de pe Basarabiei, de la IFR spre Coşbuc. Vegetaţia ieşită din curţi nu te lasă să circuli. Plus că pista ocupă aproape întreg trotuarul. Ne-am întâlnit, în drumul nostru cu bicicleta pe pistă, cu doi pietoni. Iar potrivit HG 1391/2006 (g), acestora le este interzis "să circule pe pistele pentru biciclete, amenajate şi semnalizate corespunzător". Aşa că oamenii au coborât pe carosabil şi au mers pe acolo. În deplină siguranţă, nu?

Interesant este că Primăria a considerat că are nevoie de 30 de zile pentru a ne da răspunsul la solicitarea formulată în baza legii 544/2001. Şi în tot timpul ăsta, nici măcar n-a aflat că pe unele piste nu se poate circula…

Cum să ocoleşti o discuţie serioasă în legătură cu infrastructura pentru biciclişti

Am fost curioşi să aflăm de la Primăriei de ce nu sunt conectate între ele pistele şi dacă se ia în calcul un circuit (ca acela despre care vorbea Ninel Paraschiv) sau măcar o extindere a pistelor. Şi ce ar presupune asta. Răspunsurile municipalităţii sunt grăitoare.

„La momentul de faţă, nu există o conexiune între aceste piste, întrucât amenajarea pistelor pentru biciclişti a fost desfăşurată în urma lucrărilor de modernizare a străzilor (sau a segmentelor de stradă) (…). Extinderea pistelor pentru biciclişti se va realiza în funcţie de fondurile bugetare disponibile. Crearea unui plan privind extinderea pistelor pentru biciclişti presupune estimarea costurilor necesare executării acestei operaţiuni, analizarea opţiunilor de trafic auto şi pietonal, proiectare, avizare şi execuţie". 

Cât va dura să avem trasee pentru biciclişti, ca-n Vest? Una dintre întrebările adresate, în scris, de "Viaţa liberă" Primăriei Galaţi,  a fost: „De cât timp va fi nevoie pentru a crea, în Galaţi, trasee de nivel european, pentru gălăţenii care merg pe bicicletă?” Primăria ne-a răspuns: „Toate acţiunile privind amenajarea şi întreţinerea pistelor pentru biciclişti au ca principal obiectiv crearea condiţiilor optime pentru ca circulaţia bicicliştilor să se desfăşoare în siguranţă”.

Am vrut să mai aflăm de la Primărie ce oraşe din România sau din străinătate consideră că sunt modele de infrastructură, în ceea ce priveşte realizarea pistelor de biciclişti, cu soluţii care s-ar putea aplica şi la Galaţi. Municipalitatea ne-a răspuns:

„Considerăm că orice oraş din România şi/sau străinătate are specificul lui şi prin urmare soluţiile de trafic adoptate de alte oraşe e posibil să nu aibă rezultatul scontat dacă sunt aplicate, pe plan local”. Chiar am căutat modele şi n-am găsit? Sau pur şi simplu n-am căutat suficient?

Câteva reguli pe care trebuie, oricum, să le reţinem

N-ai voie cu bicicleta pe trotuar! Mulţi gălăţeni preferă să circule cu bicicletele pe trotuar, considerând că e mai sigur. N-am aflat să fi fost cineva amendat pentru asta. Dar e ilegal. Potrivit HG 1391/2006, art 161, (3) le este interzis bicicliştilor „să circule pe trotuare, cu excepţia cazului când pe acestea sunt amenajate piste speciale destinate lor”. Pentru copii, e altceva. Până la 14 ani, n-au voie pe carosabil.

În trafic, trebuie să ştii regulile! Ca să circuli cu bicicleta pe stradă, în oraş, ai nevoie de educaţie rutieră. Semnificaţia semnului „Stop” o înţelegem cu toţii. Dar mai sunt semne, ca „Cedează trecerea” sau „Drum cu prioritate”. Sunt sensuri giratorii şi intersecţii nesemnalizate. Există regula priorităţii de dreapta. Ieşind în trafic fără să le cunoască, biciclistul este cel mai expus riscului de a se accidenta.

Foto: Remus Basalic, Gabriel Kolbay, Maus Bike Galati, Ninel Paraschiv/ Bike Boutique Galati

Citit 11276 ori Ultima modificare Miercuri, 21 Septembrie 2016 01:54

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.