* Un flotor dispărut cu ajutorul unui hoţ din subsolul unui bloc din Galaţi a făcut obiectul unui dosar penal care a ajuns pe rolul Judecătoriei Galaţi *
Preşedintele Asociaţiei de proprietari respective a sesizat Parchetul, procurorul de caz şi-a făcut treaba şi a soluţionat dosarul prin rechizitoriu, trimiţându-l în judecată pe inculpat, ceea ce, nu-i aşa?, e un curs firesc al chestiunii penale.
Tot hazul survine însă din momentul în care au început dezbaterile în sala de judecată, mai exact din momentul în care intră în rol avocatul inculpatului.
Acesta, plin de zel şi foarte hotărât să tranşeze repede şi sigur soarta procesului în favoarea clientului său, a afirmat sus şi tare că, în nici un caz, din pledoaria procurorului, din probele depuse la dosar nu reiese că inculpatul trimis în judecată ar fi vinovat de furt.
Şi, ca să fie cât mai convingător, acesta s-a adresat cam în acest mod preşedintelui completului de judecată: ştiţi, oricine ar fi putut fura flotorul: De altfel, termenul flotor a fost rostit cu o frecvenţă enervantă.
„Uitaţi, a continuat avocatul chisnovatic, chiar şi dumneavoastră domnule judecător aţi putea fi hoţul, chiar şi domnul procuror, dar chiar şi noi toţi cei care suntem acum în sala de judecată”. Măi să fie!
Între timp, uşa sălii de judecată se deschide, dar nu intră nimeni, uşa rămânând înţepenită în poziţia deschis. Ei bine, acesta a fost un nou prilej pentru avocatul cel viteaz să-şi accentueze punctul de vedere expus mai înainte.
„Uitaţi, chiar şi persoana care va intra pe uşă ar putea fi putut fura flotorul, oricine ar fi putut fura flotorul”.
În replică, judecătorul, cu simţul umorului stârnit de avocăţelul plin de elan şi zel, strigă la rându-i: „Să închidă cineva uşa că s-ar putea să intre chiar autorul furtului flotorului”…”
Curat hazliu, coane Fănică!
