Într-o vreme în care băncile comerciale luptă cu criza, apar şi… bănci noi! De lemn!
S-a zis cu vechile bănci butucănoase, de beton armat placat cu marmură, de pe Faleză! Erau solide, nu le puteau răsturna găinarii, dar ţineau rece la şezut şi deveniseră cam mizerabile şi deprimante.
Am avut însă surpriza să vedem de-a lungul Dunării, pe marginea asfaltată a Falezei şi în micile scuaruri, zeci de bănci noi, chiar elegante, în locul băncilor „muncitoreşti”!
Pe un schelet metalic, asemănător cu cel al băncilor interbelice de pe Domnească, din metal turnat cu gust, s-au montat blaturi şi spătare din lemn masiv, de-un maroniu cald, lăcuit, rezistent totodată la tortura ticăloşilor care au reuşit să rupă până acum alte bănci de prin oraş, cu lemn mai moale şi din traverse.
Acum, e şi mai comod fundurilor noastre obosite de viaţa la oraş, şi elegant: nu-i e ruşine gălăţeanului să-şi plimbe pe aici prietenii veniţi din străinătate.
Căci, exceptând sculpturile în metal din ansamblul gălăţean (rare în Europa) şi puţinele barcaze-restaurant, mai că poţi să spui că noile bănci devin… principala atracţie de la Dunărea noastră.
