* Într-o relaţie de durată trebuie să existe şi planuri de căsătorie, ne spun Andrei şi Ramona * Totuşi, au trecut vremurile în care cuplurile se căsătoreau în scurt timp de la debutul relaţiei * Noile priorităţi: să trăieşti frumos, să ai o casă a ta şi abia apoi să faci nunta la care visezi * Concubinajul a devenit o condiţie juridică, dar e un termen folosit curent mai degrabă de gălăţenii de vârsta a doua sau a treia * Tinerii spun, mai degrabă că „au o relaţie” sau că „sunt împreună”
Andrei (28 de ani) şi Ramona (27 de ani) sunt împreună de şapte ani. S-au cunoscut pe vremea când erau amândoi în facultate: el la Metalurgie, ea la ASE. N-a fost dragoste la prima vedere, când s-au întâlnit, în 2005, într-un cerc de prieteni comuni. Totuşi, au început să iasă mai des cu aceeaşi prieteni, ştiind că şi celălalt va fi acolo. Au descoperit că le place să petreacă timp împreună, iar începutul relaţiei a venit de la sine. Acum sunt convinşi că au depăşit deja perioadele critice ale relaţiei lor. S-au şi certat şi recunosc că s-au temut, fiecare, că vor rămâne fără celălalt. Acum trăiesc împreună într-un apartamentul părinţilor lui Andrei din Ţiglina şi se interesează de condiţiile în care şi-ar putea cumpăra o casă a lor. Nu privesc lumea cu ochi împăienjeniţi de prejudecăţi, dar nici nu vor să apară la ziar cu poze şi cu date de identificare. Pe de o parte, ar fi o încălcare a intimităţii, iar pe de alta, rudele mai conservatoare ar putea isca zarvă în familiile lor.
Casa bate nunta
„Concubinaj e un cuvânt destul de urât, dacă mă întrebaţi pe mine. Parcă ar avea un aer de ilegalitate, de nelegitimitate şi nu mi se pare că ar caracteriza cumva relaţia noastră. E mai mult o etichetă pe care o pun oamenii ceva mai în vârstă. Pe noi nu ne deranjează cu nimic faptul că nu suntem căsătoriţi, încă. Nu că nu am avea de gând să facem pasul. Doar că vreau să ne cumpărăm întâi apartament. Vreau să ştiu că atunci când mă întorc de la nuntă voi putea veni în casa mea, cu Ramona. Să avem un loc numai al nostru. După ce vom rezolva partea asta, ne vom gândi serios şi la o dată pentru nuntă şi la tot ce trebuie făcut. Nu mă deranjează cu nimic viaţa noastră de acum pentru că e foarte frumoasă. Dar cred că totuşi căsătoria îţi dă un sentiment de stabilitate”, ne spune Marian.
„Relaţia noastră e oficială şi fără căsătorie”
Ramona recunoaşte că şi-a dorit să se căsătorească. Nu de foarte tânără, dar totuşi la o vârstă care să îi permită să fie apropiată ca generaţie de copii pe care şi-i doreşte. „Nu e chiar atât de uşor să te căsătoreşti. Părinţii noştri au înţeles acest lucru şi ne susţin. Când mi-a cerut mâna, în primăvara trecută, am spus da. După aproape şase ani de relaţie, nu aveam de gând să spun nu. Totuşi, el a avut emoţii. Sunt momente frumoase şi sunt ale noastre, împreună. Ce înseamnă că trăim în concubinaj? Suntem logodiţi acum, am inel, iar relaţia noastră e oficială. Toţi oamenii care ne cunosc ştiu că suntem împreună şi că o să rămânem împreună. Trăim frumos şi acasă, ca o familie, şi atunci când ieşim în oraş cu prietenii sau când mergem în vacanţă. Ne căsătorim pentru că ne dorim acest lucru, nu pentru că ne-ar fi teamă de felul în care ne privesc oamenii”, povesteşte Ramona.
Căsătoria trebuie să fie completă
Şi Andrei şi Ramona sunt de părere că e preferabil să aştepţi, să strângi bani şi să trăieşti o vreme „de probă” alături de persoana iubită decât să faci o nuntă sărăcăcioasă, în grabă şi să ajungi apoi să regreţi. Dezavantajul evident este că mai toate rudele întreabă, la fiecare masă de familie: „Şi voi, când aveţi de gând să vă căsătoriţi?” „Sigur că putem să ne căsătorim întâi la Starea Civilă şi să amânăm cununia religioasă şi petrecerea. Dar parcă n-ar fi o căsătorie completă. E petrecerea mea şi a Ramonei, dar vreau ca şi familia şi prietenii să-şi amintească cu plăcere de nunta noastră, să ne întâlnim peste ani şi să povestim”, conchide Andrei.
