Odinioară o adevărată bijuterie, staţiunea Borsec este astăzi doar o fantomă a vremurilor bune, demult uitate. Cine vrea să afle cum îşi poate petrece timpul liber, concediile sau minivacanţele ar trebui să nu rateze această staţiune, nu pentru a se distra, ci, pur şi simplu, pentru a privi dezastrul de acum, cuprins de nostalgia vacanţelor copilăriei, în care părinţii degustau apele cu gust sulfurat, iar copiii se fotografiau prin parcurile amenajate…
Staţiunea Borsec merită să fie vizitată măcar aşa, ca o lecţie de viaţă, pentru a realiza câte se pot distruge, câte se pot pierde iremediabil, în această ţară minunată, dar, din păcate, atât de puţin îngrijită…
Izvoare şi şcoală de şoferi
Denumită „Perla Carpaţilor”, staţiunea Borsec a fost făcută faimoasă de izvoarele cu ape minerale; acum, însă, faima sa rezidă din povestea pe care ne-o spune: cum s-a ales praful dintr-o staţiune, altădată mândrie naţională, în condiţiile în care totul s-a privatizat sau a fost lăsat la voia întâmplării.
De cum intri în staţiune, pe stânga, sunt cele două principale izvoare cu apă minerală. Nu vei găsi nici un magazin de unde să cumperi pahare de plastic de unică folosinţă; nici în preajma izvoarelor nu există aşa ceva.
Te poţi milogi la barul de alături, unde, dacă ai noroc - şi de obicei, ai! - barmaniţa îţi oferă, gratis (ceea ce te face să fii puţin circumspect) o sticluţă de plastic, care a conţinut rom. Cu ea poţi degusta apele minerale, asta, dacă nu ai venit pregătit de acasă cu sticluţa proprie sau un pahar.
Degeaba ai un panou cu numerele izvoarelor şi calităţile apelor minerale (pe care panou se face reclamă şi la o şcoală de şoferi); între timp, izvoarele au fost concesionate probabil şi… botezate cu nume ungureşti. Trebuie muncă de detectiv să afli că izvorul „Laszlo” este izvorul nr. 6.
După ce vizitezi cele mai importante (terapeutic) izvoare şi te miri că apa minerală curge la robinet neîncetat (alo, pauşalul?!), ieşi pe strada mare, pentru a privi ce a rămas din frumuseţile de acum 30 de ani. Altădată, staţiunea Borsec era una dintre destinaţiile importante pentru cei cu diferite afecţiuni; astăzi nu mai găseşti „bilete de stat” pentru Borsec. Motivul?
Nu a mai rămas nimic!
…Aşa poate exclama orice român care obişnuia să îşi petreacă concediile, în urmă cu 25-30 de ani, la Borsec. Tot ce odată constituia imagine normală - vilele aşezate de o parte şi de alta a străzii, magazinele, cazinoul - toate au murit. De bătrâneţe. De plictiseală. De timp pierdut degeaba. De aşteptare.
Toate acele balcoane filigranate care transformau vilele într-o adevărată operă de artă sunt acum mâncate de vreme şi vremuri. Acoperişurile sunt prăbuşite pe jumătate, scările, năruite, treptele de beton, măcinate.
Doar aleile mai păstrează aerul de altădată; în rest, totul este tăcere, deprimare şi turişti uimiţi de cum se pot distruge atâtea lucruri… Pe aleile tăcute parcă auzi încă râsul cristalin al copiilor de acum 30 de ani, un cântec - muncitoresc sau de dragoste - şi parcă vezi aievea doamnele aranjate, la braţul tovarăşilor lor de viaţă sau… de concediu.
Nimic din toate acestea nu a rezistat; doar amintirea, amăruie şi tulbure, precum apa unui izvor cu apă minerală din Borsec…
