Cu tristeţe în suflet anunţăm dispariţia dintre noi a bunului-simţ românesc. Din nefericire, bunul-simţ românesc s-a înecat (la mal). Nu ştia, săracul, să înoate şi chiar dacă a încercat să facă două-trei mişcări în apă, adâncimea lacului de acumulare în care şi-a dat duhul, în cele din urmă, nu l-a ajutat câtuşi de puţin.
Martoră la această tragică pierdere pentru români, vă povestesc. Bunul-simţ românesc se plimba prin judeţul Neamţ; uneori mai scăpa piciorul, mai aluneca, fie pe la marginea unei păduri, unde românii făceau grătare direct pe iarbă, fie printr-un parc naţional, în care unii „scăpau” din mâini pungile de plastic din care mâncaseră seminţe…
Totuşi, aşa şubred cum era, bunul-simţ românesc încă mai trăia. Îşi oblojea rănile create de astfel de mârlănii şi mergea mai departe. Însă, înfierbântat de nervii făcuţi de şmecherii-de-cartier-cu-maşină-dă-lux-pe-munte, bunul simţ românesc s-a gândit să se mai răcorească. Şi a plonjat în lacul de acumulare de la barajul „Izvorul Muntelui”.
Din păcate, bunul-simţ nu ştia, săracul, să înoate, aşa că imediat după ce a sărit în apă, s-a şi stins. Şi în locul său nu se făcu fântână – că nu suntem la balada Meşterului Manole – ci un mal de PET-uri. Care PET-uri zac şi astăzi la baza barajului, atât de multe, încât cu greu realizezi că este vorba de sticle de plastic…Barajul nu mai este punct de atracţie turistic; în schimb, PET-urile…
