Învierea Domnului este una dintre cele mai frumoase sărbători creştine, iar ouăle roşii reprezintă un simbol important al acestei perioade. Culoarea roşie cu care sunt vopsite simbolizează sângele lui Iisus Hristos vărsat pe cruce pentru iertarea păcatelor şi mântuirea oamenilor. Pe lângă această culoare, în urmă cu 100 de ani, în judeţul Galaţi, bătrânii încondeiau ouălele cu ceară curată de albine. Mai multe despre această tehnică străveche, dar şi alte obiceiuri frumoase de Paşti, dar uitate în timp, ne-a spus Anişoara Stegaru, cercetăror etnografic la Centrul Cultural „Dunărea de Jos” Galaţi.
Ouă încondeiate de femei "curate"
„În urmă cu câţiva ani, nici măcar noi, specialiştii, nu ştiam de această tehnică de încondeiere a ouălor cu ceară curată de albine, care a fost utilizată şi în zona noastră. Asta pentru că nu erau documente necesare, nu s-a scris foarte mult despre această tehnică. Atunci când noi am fost pe teren, bătrânele ne povesteau, îşi aminteau că bunicile lor încondeiau ouă cu ceară curată de albine, mai mult în partea de vest a judeţului Galaţi. Femeile aveau la momentul respectiv vârste fragede, doar îşi aminteau cum bunicile lor înfrumuseţau ouăle, ele nu au mai apucat să şi lucreze. În zona noastră s-a pierdut acest obicei frumos pentru că, în principal, tehnica era folosită de femeile mai în vârstă, curate, cum erau numite pe atunci. În mentalul arhaic, ouăle pentru Paşti nu erau încondeiate de oricine, trebuia să ai o anumită conduită pentru a face acest lucru”, povesteşte Anişoara Stegaru.
Dacă, în zilele noastre, ouăle sunt repede ciocnite şi mâncate, în urmă cu zeci de ani, acestea nu reprezentau un simplu aliment, ci aveau o semnificaţie mai profundă „Ouăle proaspăt încondeiate erau, de cele mai multe ori, date de pomană, în amintirea celor trecuţi în lumea de dincolo, sau erau păstrate pentru o perioadă mai lungă de timp pe pervazul ferestrei, pentru a înfrumuseţa casa. Pe atunci nu erau realizate neapărat pentru a fi consumate sau pentru a fi ciocnite”, explică cercetătorul etnografic.
Un alt ritual vechi, de care nu mulţi îşi mai amintesc, este spălarea pe faţă cu apa în care era pus un ou roşu şi un bănuţ de argint. „Se spălau toţi membrii familiei, dimineaţa după ce veneau de la slujba de Înviere. Exista credinţa că cel care se spală cu această apă se purifică, se primeneşte pentru a întâmpina o sărbătoare atât de mare pentru creştini. Se spunea că oul roşu aduce sănătate. Şi eu la rândul meu am fost iniţiată în acest ritual. Îmi amintesc că bunica îmi spunea să mă şterg cu oul roşu în obraji pentru a fi rumenă. Era dorinţa de a fi sănătos pe tot parcursul anului şi de a avea noroc, luând bănuţul din apă”, ne-a mai spus Anişoara Stegaru. De pe masa de Paşti de acum 100 de ani nu lipseau nici preparatele tradiţionale precum pasca, ori cozonacul. Conform cercetătorilor etnografici, în vechile vremuri cozonacul nu arăta ca în zilele noastre. Pe atunci aveau mai mult forma unor colaci rotunzi şi nu erau umpluţi cu cacao, nuci, ori rahat. Atât pasca, cât şi cozonacul aveau, de asemenea, caracter ritualic.
Sărbătoare specială pentru fete şi flăcăi
Tot în judeţul Galaţi exista în preajma Sărbătorilor Pascale obiceiul străvechi numit „vălăretul”. „Este vorba despre ceata de flăcăi care se costituia la Anul Nou şi mergea la colindat sau cu plugul tot satul. Vălăreţul mergea şi în a doua zi de Paşti, mai ales la casele gospodarilor, mai ales acolo unde erau fete de măritat. Flăcăii din ceată primeau un colac din partea fetei care le era dragă. După ce fata oferea colacul, era jucată în bătătura casei de către flăcăul ales. Aceasta era o dovadă a relaţiei dintre cei doi, un fel de logodnă în zilele noastre”, conchide cercetătorul de la CCDJ Galaţi.
