După ce ascultă toată tirada lui Vasile Şvaiţer, ilustrul Costică Brânză schiţează un zâmbet aproape machiavelic pe sub mustăcioara de cicisbeu-tămâie, dă de duşcă paharul cu poşircă americană (whisky, bre!)... apoi se scarpină inghinal şi axilar, râgâie prieteneşte, îşi aprinde o ţigară împotriva legii... (că doar d-asta-i bancher, nu?)... şi se pregăteşte să înceapă elaborarea răspunsului mult aşteptat de amicul său cu ochi galbeni şi bulbucaţi de pers ...

Vasile Şvaiţer şi Costică Brânză au fost colegi de bancă în Şcoala Generală, în Şcoala Medie şi în Şcoala Cealaltă! Le-au terminat pe toate! Cu bine! Cu laude! Cu artificii! Cu zaiafeturi! Cu manele! Cu onoruri militare! Apoi, fiecare având neamuri sus-puse, adică Frecători de Mentă în Ministerul Finanţelor, şi fiecare ştiindu-se cu cheag consistent în Cont, şi-au ocupat Portofoliul de Speculator în BRDST (Banca Română de Distrugere Sistematică a Ţării)... şi-şi ...

Din colecția "Cele mai clare poezii cvasi/bulevardiere rămase tablou" (!) lasă fantomele în pace.../ e dreptul şi menirea lor să umble (prin vremelnicie)/ ca nişte veşnice idei despre nimic şi tot, să pună/ hohotul tău în "la" minor sub ghilotină, să te-nveţe/ "memento mori", vrei-nu vrei (!) (!) știu că nu-ţi place eleganţa,/ nici înălţimea lor în vis şi în aieve, şi ţi-i frică,/ şi tremuri ca un piţigoi, şi-ţi pui lăcate la iubire,/ la ochi, la sufletul înch ...

Din colecția ”Cele mai clare poezii rămase tablou” Dacă vrei să (nu) se mai întâmple,/ uită-te-n cicoare, doamna mea,şi auzi şi vezi ce substantive/ fac şi spun ceva şi altceva!Uite-o lampă veche şi măruntă!/ uite şi-un cri(menestrel) hoinar!Vin la tine să-ţi păzească somnul,/ (să-şi câştige bani de buzunar)şi să ţi-l descânte până visul/ vine (prin cicoare) din înalt,din adânc, de unde (toată viaţa)/ îl aştepţi şi-l strigi ca pe-un herald,să te-anunţ ...

Dimineaţă tare, cu mult timp înainte de a trece alba prin ham, ograda casei unde am cunoscut Pământul se umple cu vorbele Mamei! Strigă păsările pentru ca să le dea grăunţe! Face mămăligă şi mâncare: ce găseşte, acolo! Fiindcă trebuie să plece la secerat de grâu, înainte de răsărirea Soarelui, deoarece paiele sunt jilave şi numai bune de făcut legături pentru snopi! Pune totul la punct... (Dumnezeule, ce ordine, câtă ordine în fiinţe şi lucruri!)... pe noi, copiii ...

Din colecția ”Cele mai clare poezii rămase tablou” Din colecția ”Cele mai clare poezii rămase tablou”Încă mai am ce pare/ că (n)-ar fi fost vreodată decât abandonare/ în sacru şi profan: un fel de miozotis uitat.../ să (nu) se poată (ne)conteni strigarea-n/ registru (in)uman! Încă mai dau ce pare/ că (n)-am primit atuncea, în clipa exprimării/ - prin lacrimă şi plod - a Celei fără Capăt,/ care-mi visase crucea şi mi-a crescut-o-n pântec,/ încet, până la rod ...

Coseşte pelin după gardul din fundul grădinii! Fiindcă a naibii de mare a mai crescut buruiana asta amară! Şi doar a mai fost cosită o dată! Mi se pare că aşa spune cântecul: pelinul, cu cât îl tai de mai multe ori, cu atât creşte mai Înalt şi mai Amar! Coseşte şi tace! Ştie ce se petrece în jur, dar se face că nu observă Nimic, nici măcar pe feciorul său sosit Acasă, după o lungă absenţă, pentru treburi urgente, desigur! Coseşte frumos! Din când în când, la int ...

Întorc privirea şi văd o floare de toamnă, crizantemătoare, diafană şi alergând! Şi o aud: „ea nu mai locuieşte cu mine! ea şi-a luat umbra pe care ai mângâiat-o cu lăcomie şi a plecat să şi-o piardă! ea m-a lăsat singură şi să te caut mereu şi cu aleasă dorire fiindcă tu îi mărturiseai, într-un poem postum, cum inima ta de acum n-o să-ţi ajungă până atunci!”Stau încet pe diametrul fântânii şi aud un trup de floare de toamnă, un trup de vioară tremurân ...

Din colecția ”Cele mai clare poezii rămase tablou” !doamnă floare de damasc,/ am să vin şi-am să te pascîntr-o noapte fără lună.../ să vedem ce-or să mai spunăcei care pândesc să vadă/ mica mea şeherezadăcum se suie-n vals şi-mi cere/ numai puncte de vederedespre piruete-n beznă/ şi-o (sur)prindere de gleznăcând coboară şi aşterne/ păsări-lire lângă perne,s-avem cântecuri când vine/...(să ne facă de ruşine!)...somnul şi să-l ocărască,/ doamnă...floare ...

Pe drumul de centură ce duce-n Combinat/ venea siderurgistul gândind anticipat:/ „până ajung acasă o să-mi îngheţe maiul,/ nevasta n-o să creadă că s-a blocat tramvaiul/ şi-o să mă ia la ture, ca pe o hahaleră.../ şi-apoi mă va trimite la sfeclă furajeră”!// Venea scrâşnindu-şi dinţii ca pietrele de moară/ şi tremura în haina-i Ăla/in De/doc, uşoară.../ păşea încet, nesigur, abia ducându-şi greul/ – făcuse o antenă, să vadă Chişinăul – / şi-n och ...