* Scriu cu plăcere despre tot felul de chestiuni care ni se întâmplă, iar când ironia mă întâlneşte pe drum, fac abuz de ea. Eh, când învăţământul românesc îi ia la mişto p-ăia mici printre care se află şi fi-miu, devin pătimaş şi există riscul să-mi pierd umorul. Evit pe cât posibil poantele despre religie, biserică, popi. N-am o explicaţie, dar ştiu că Doamne-Doamne loveşte mai tare decât Moartea din Carpaţi. Mai ştiu şi că, oricât de habotnic ai fi, nu poţi accepta aberaţiile din Manualul de Religie pentru clasa a II-a. Mai jos voi înşira, cu voia dumneavoastră, prostioarele pe care ţâncii abia eliberaţi de clasa întâi trebuie să le ia de bune:
* Că tot veni vorba de religie, cruciţi-vă de următorul enunţ: „Alcătuiţi propoziţii ajutându-vă de cuvintele biserică, altar, catapeteasmă, turlă, cruci, policandru şi scriptură.” Uau, nici eu, ceva mai hârşit decât un elev de şcoală primară, nu pot compune o frază pe bază de „catapeteasmă” fără să devin ridicol. Ce înseamnă catapeteasmă pentru un plod care abia desparte în silabe, care-i efectul injectării unei asemenea noţiuni de nişă? E cineva mulţumit dacă Gigel sau Ionel ridică mânuţa şi spune „Eu am văzut o catapeteasmă frumoasă”? Credeţi-mă, batjocoriţi cu programul guvernamental „Laptele şi cornul” (o mega-afacere prin care se smântânesc o grămadă de bani), copilaşii înţeleg friptură în loc de scriptură. Şi dacă se întâmplă în toiul postului? Ptiu, ptiu, ptiu!
* De departe, cele mai faine aberaţii din acest manual se găsesc pe la mijlocul său. Minune, Doamne, autorii acestei lucrări îi întreabă pe prichindeii care încă sunt convinşi că există Moş Crăciun despre „obiectele necesare săvârşirii Sfintei Taine a Nunţii” şi „cum se întemeiază o familie creştină”. Am înţeles că limbile străine se învaţă mai uşor la vârste fragede, dar nici chiar aşa…
* Dacă-mi este permis, aş vrea să întreb câte ţigări şi câte beri s-au consumat în momentul editării & tipăririi acestei ediţii pline de sevă? Să nu-mi spună cineva că nenea care a dat click-uri pentru a pune în pagină manualul abia se spovedise. Nu, nu doresc să duc în derizoriu ideea de a preda religia, ci faptul că întreaga tărăşenie e privită ca business. Şi nici măcar nu e ambalat ca lumea, e la kil.
