* Mi-am petrecut ultimele zile (sau „cele mai recente”, dacă vreţi) în fauna greu de înţeles a presei bucureştene. Contextul era meciul de fotbal Oţelul – Manchester United, eveniment care a mai dezmorţit cotidianul dâmboviţean. Nu-ţi vine în fiecare zi Sir Alex Ferguson, ca să-ţi permiţi la câţiva metri de el poante răsuflate de genul „Ce faci, bre, nene Alexuţu? Dai şi matale o bere la masă?”. Poate părea incorect faptul că arăt cu degetul colegi de breaslă, dar de lichele trebuie să te disociezi. Aşa cum există parlamentari-căpuşă, poliţişti corupţi şi profesori analfabeţi, vă ofer o mostră de jurnalism de sacoşă. Sau cum putem să ne folosim de o legitimaţie de mass-media pentru a mai salva un prânz.
* Se întâmpla în preziua partidei de pe Naţional Arena. Conferinţe de presă oficiale, organizate sub atenta supraveghere a forului intitulat UEFA, atmosferă de mare competiţie, declaraţii care ţineau cu evenimentul. Pe margine se iţeau bidoane de apă, sucuri, cafea, prăjituri. UEFA la zice „hospitality”, la noi au mai multe definiţii: crăpăt, potol, haleală, de-dus-sub-nas, sendvişuri moca. Poate şi de aceea produsele alimentare s-au consumat mai repede decât cele pur fotbalistice discutate la microfon.
* Pe finalul întâlnirilor dintre oficialii celor două echipe şi reprezentanţii mass-media, unii îşi făceau deja planuri. Nu se gândeau la cum îşi vor aşeza echipele Dorinel Munteanu şi Sir Alex, ci căutau traiste. „Auzi, nu te supăra, nu-mi dai şi mie o sacoşă?”, a fost una dintre cerinţele auzite din cavităţile unor băieţi din presă. Organizatorii rămăseseră cu gura căscată: „Cum pentru ce vreau sacoşă? Am luat un bidon de Cola şi unul de Fanta, le duc acasă. Dacă sunt puse aici, pe masă, sunt pentru noi, nu-i aşa?”. Sărăţelele şi covrigeii erau arestaţi de a patra putere în stat. Da, nişte fomişti cu legitimaţie luaseră conferinţa de presă drept plimbă-tavă sau supermarket. A fost nevoie ca cineva să se răţoiască la indivizii fără scrupule pentru ca remarca de final a trăistarilor să facă istorie. E doar punctul meu de vedere: „Băi, nene, doar luam două sticle de suc, nu dădeam în cap la nimeni!” Eh, iată de ce nu trebuie să ne mai mirăm că România mititeilor împărţiţi pe stradă nu se va vindeca niciodată!
