* Așa cum este ea, ușor viciată de globalizare, deci de harta politică a lumii, ediția curentă a Jocurilor Olimpice mă mișcă de zeci de mii de ori mai mult decât orice talk-show cu și despre neobrăzați care își fac veacul prin Parlament, Guvern sau Consiliu Local, oricare ar fi el. Nu dau interviurile cu sportivii cantonați la Londra pe declarațiile de presă „live” ornate cu genericul „Breaking News”. OK, Olimpiada a devenit un soi de Eurovision, dar îi prefer pe Albano și Romina Power, nu pe Vasile Blaga sau pe Liviu Dragnea.
* Din punctul meu de vedere, halterofilul Răzvan Martin, acel băiat medaliat cu bronz la JO 2012 care admite că a mâncat de pe jos, frecventează o limbă română mult mai cinstită decât conferențiarul Dan Șova. Iar Martin, săracul, nu știu dacă are opt clase...
* Și nu mă pot despărți atât de ușor de evenimentul din capitala Marii Britanii. Nu, deoarece mi-au dat lacrimile văzând cum o frumoasă luptătoare își pune cenușă în cap la televizor, în prime-time, deoarece n-a prins medaliile. Despre scrimera Ana Maria Brânză este vorba. „Noi suntem singurele vinovate, ne-am bătut joc de munca noastră”, a spus, printre altele, minunata noastră sportivă, care nu avea nevoie să-și expună atât de mult emoțiile și gândurile. Cine merită din țara asta s-o acuze pe Ana Maria că n-a prins nici măcar bronzul, deși ea și colegele sale erau cotate cu șanse la aur? Acest suflet și-a pierdut tatăl chiar la începutul anului, poate nu era în stare să concureze... Și vorbim despre o competiție în care nu te bați de unul singur, cum fac politicienii care-și pregătesc discursul în oglindă, deci există mereu probabilitatea să apară un concurent mai bun decât tine. Ana, draga noastră, și voi, celelalte fete din echipa de scrimă, nu aveți de ce să vă cereți scuze! Noi trebuie să vă mulțumim că ați fost acolo, ideea de bază a olimpismului nu trebuie răstignită: chiar este important să participi. Oare când vom vedea un politician urlând de mama focului la tv pentru că nu s-ar fi votat o lege care să scoată România din rahat? Hei, am mai văzut cucoane prin Parlament dând apă la șoareci, dar se prosteau din motive personale. Fatalmente, alde Nicio-Brânză din politică au alt țel: important este să participi cu câți mai mulți membri ai familiei și, evident, să și furi câte ceva.
