* De când s-a inventat trândăveala pe Facebook, toată lumea îşi dă cu părerea, fiecare pretinde că este haios, că are o rădăcină pivotantă de umorist. M-am uitat în treacăt acum două seri pe trotuarul virtual şi se ambalau toţi pe marginea prestaţiei lui Cezar Ouatu. Inevitabil erau reîncălzite poantele pe bază de albuş, gălbenuş, cojones şi cozonac. În realitate, n-a fost nimic haios la semifinala de la Eurovision în care s-a dat în spectacol românul. Circ găsim şi la Capatos, nu ne trebuie ditamai investiţia continentală şi nici jdemii de costume de papagal. La paradele pretenţioşilor din punct de vedere sexual, extravagante prin definiţie, găseşti mai puţine culori decât la aşa-zisul spectacol de la Malmo: am văzut o casă de nebuni în toată regula, tineri speriaţi, bătrâni care parcă-şi căutau talonul de pensie pe scenă, piei goale, scălâmbăieli, dar niciun pic de muzică! Bă, muzica unde aţi ascuns-o? Cică la Eurovision „trebuie să şochezi”. Da? Păi, în cazul acesta am fi putut trimite acolo nişte şefi de asociaţie de proprietari care-şi trag foloase necuvenite din contravaloarea întreţinerii. Noi ne-am obişnuit cu ei, dar pe europeni cu siguranţă i-ar da pe spate.
* Revin la Ouatu. Dacă s-ar fi dus la costum, ca orice bărbat care se respectă, i-aş fi dat notă de trecere. Dar aşa, când ştii că oricum te bazezi pe neobişnuita-ţi voce, te duci în rochie cu decolteu şi-ţi mai şi epilezi cutia toracică? Aha, a vrut să şocheze, carevasăzică n-a avut încredere totală în calităţile vocale, nu-i aşa? Cezărică, tată, e cazul să nu te mai superi pe conaţionalii care te-au făcut praf încă de la câştigarea concursului naţional. Ai cam cerut-o singur pe coajă...
* De fapt, ştirea sfârşitului de săptămână vine de la ministrul Educaţiei, Remus Pricopie. În timp ce noi ne hlizeam cu Ouatu, frezatul din fruntea învăţământului a anunţat că se legalizează fondul şcolii. Mă rog, băiatul ăsta a încercat o şmecherie, ne-a aruncat o poveste ceva mai digerabilă. Chipurile, ar lucra la un mecanism prin care părinţilor să li se permită donaţiile către instituţiile de prelucrare a odraslelor. Bravo, mă, iată cum fondul poate deveni o problemă de formă!
