Presa sportivă a scos la iveală - pe baza unor documente eliberate de la naftalină de conducerea corporatistă a echipei care acum doi ani câştiga campionatul României - că un impresar de fotbalişti a încasat în patru ani de zile fix patru milioane de euro de la clubul Oţelul Galaţi. Ionel Codoban este numele individului şi mi se pare că astfel se patentează cel mai eficient job de pe glob. Ca să umfli un milion de coco anual pentru că reprezinţi un biped echipat în jambiere (OK, pot fi şi şapte, zece sau douăzeci de inşi, mi-e totuna), pentru mine înseamnă mai mult decât mi-aş fi putut închipui. În primul rând, m-aş teme ca, atunci când voi fi pus în delicata situaţie de a ridica o asemenea sumă, să nu-mi confecţionez ditamai hernia de disc. Înţeleg că omul a băgat la portofel destul de mult şi de la alte cluburi, precum FC Bihor, FC Vaslui sau CS Universitatea Craiova.
Iată cum alde Bill Gates şi Steve Jobs, unul dintre ei e deja la nivelul faliilor năzbâtioase din cernoziom, s-au zbătut ca fraierii să revoluţioneze tehnologia. Cum să inventezi Windows-ul sau iPhone-urile, când un nene din Oradea (savanţii planetei au nevoie de un GPS multilateral dezvoltat pentru a găsi această aşezare urbană) poate să încaseze caşcaval no-limit doar pentru că reprezintă la nu-ştiu-ce negocieri nişte fotbalişti? Fotbalişti, am zis, nu experţi în fisiunea nucleară, nici neurochirurgi.
Îl ştiam pe Codoban încă din perioada în care mâzgăleam în domeniul fotbalicesc, l-am cunoscut şi personal, dar n-am visat vreodată că sumele pentru interpretarea mofturilor unui sportiv care trage în chişcă pot escalada Everestul. Şi probabil că totul este „perfect legal”, unde perfect-legalismul are ca ţintă principală identificarea portiţelor normative. În caz că mă voi reîncarna (nici nu ştiu pe cine să întreb dacă o asemenea fiţă mai este de actualitate), mi-aş dori ca părinţii din următoarea viaţă să mă întrebe, pe la vreo 5-6 ani, ce vreau să mă fac. N-aş sta deloc pe gânduri, aş răspunde cu stoicism: „Eu, când voi fi mare, nu vreau să fiu primar, doctor, profesor şi nici inginer. Eu vreau să mă fac Codoban!” Ăsta-i cel mai tare job de pe Terra, cel puţin dacă ne luăm după documentele publicate zilele trecute în media sportivă...
