* Mă doare ficatul de la atâta fotbal - condamnări, alegeri, meci amical de lux... Şi totul s-a terminat călare pe bila lui Messi, considerat cel mai bun fotbalist al planetei. Pe Arena Naţională, argentinianul a vărsat. Nu o lacrimă, ceva mai mult, dar nu e cazul să zăbovim. Ce bine că nu ne-a bătut şi Argentina, prea mult ne snopise soarta!
* Vladimir Putin a fost nominalizat la Premiul Nobel pentru Pace. Desigur, are merite deosebite, iar Alina Plugaru e fată mare. Şi, să nu uit, Victor Ponta n-a plagiat niciodată. Şi nici gura nu-i miroase nimănui, o fi vreo afecţiune olfactivă a subsemnatului.
* Ce mai distracţie pe seama perlelor de la examenul de simulare a inteligenţei! Râdem ca masochiştii de acneicii care fi-vor obligaţi să ne plătească pensiile peste un deceniu şi ceva... Bine, să ne înţelegem, instituţia pensiei îşi va da obştescul sfârşit în scurtă vreme. Gata cu Caritasul ăsta, jocurile de întrajutorare au devenit desuete, aşadar pensia e o pasăre pe cale de dispariţie, dar ziceam şi eu de dragul cutumei. Cum să te hlizeşti când gunoiul e cât casa? Nu-s vinovaţi bieţii analfabeţi, ci însuşi sistemul naţional de învăţământ - un program falimentar care pregăteşte fiinţe pentru a da mai târziu cu nasul de falimentul personal. Sistemul pe care s-a cocoţat Pricopie (e doar un substantiv propriu într-o mare de incompetenţă şi afacerism) e doldora de idioţenii şi ajunge la elevi prin intermediul a două categorii de profesori (dascăl era domnul Trandafir):
1. Pasionatul care, plătit cu sume de nimic, ajunge să-şi piardă cheful şi, cel mai probabil, se reprofilează. Adică pleacă în Anglia să şteargă bătrânii. Pentru că murdărirea nu este bună.
2. Carieristul fără pic de talent care calcă pe cadavre pentru a fi medalizat de Inspectorat sau Minister. Nu-i pasă de ignoranţa minorilor pe care ar trebui să-i şlefuiască, ci visează la ziua în care va scoate pe bandă rulantă culegeri absolut inutile şi auxiliare bune de pus pe foc.
3. Să mă ierte excepţiile! Sigur există pe ici-colo alţi domni Trandafir nevoiţi să împartă contemporaneitatea cu fătuci care au făcut Harvardul la fără frecvenţă şi care ajung în Guvern ca să nu moară de foame.
