* Facem petiţii pentru scoaterea maidanezilor în stradă (păi, da, asta înseamnă să te opui strângerii acestora), pentru înfiinţarea de ONG-uri şi alte organizaţii inutile, pentru eliberarea lui Gigi Becali şi a lui Gică Popescu, dar la muncă nu mai merge nimeni. Puşcăria nu-i moarte prin împuşcare, ci o variantă de reeducare, iar trei ani de zile pentru furt e chiar puţin. Înainte de a pune mâna, Gică Popescu trebuia să se gândească la următorul lucru – unii români au ieşit în stradă şi pentru el în vara anului 1994. Au făcut-o o dată, acum nu mai e cazul. Pentru Coposu – Coposu, bă, nu Copos! – de ce nu s-au strâns semnături, pentru că n-a jucat fotbal sau din cauza regimului care l-a forţat să bage ca ursul timp de 17 ani? Ştiţi ce înseamnă regim sever de izolare? Răposatul ar fi ieşit frumos, ca de nuntă, dacă i-ar fi aplicat nenorociţii doar trei ani şi o lună de zile, pedeapsă cu care s-a pricopsit Gică Popescu. Aşadar, haideţi să fim preocupaţi mai mult de gropile din asfalt – cu adevărat, primii ghiocei în România.
* Chiar, cum ar fi sunat un „Free Coposu” prin anii ’60, în România? Am fi intrat cu adevărat în istorie. Şi, culmea, nu sunt un împătimit al peliculelor SF.
* Se lansează ipoteze diverse, toată lumea suferă de gripă şi scenarită: „Cineva l-a vrut pe Gică Popescu la închisoare”. Afirmaţia uşor debilă îi aparţine marelui tenisman Ilie Năstase, un romantic incurabil. Desigur, l-a vrut lăcomia sa după gratii.
* Numai în România ne putem gândi că un ins neimportant ca Gică Popescu (a dat cu piciorul în minge, nu cu pensula-n ulei, să fim bine înţeleşi!) ar putea deranja vreun sforar din conducerea statului. Parc-o şi văd pe Angela Merkel bătându-l la cap cu telefoanele pe Băsescu – „Haide, nene, când mi-l priponeşti pe ăla care şi-a făcut implant de păr?”. În acest caz, ar fi riscat mult şi Mihai Trăistariu.
* Conform Institutului Naţional de Statistică, salariile românilor au scăzut simţitor în luna ianuarie a acestui an. E bine că măcar s-au dat, la ce context socio-economic traversăm...
