* Guvernul Cioloş a început foarte prost, e ca şi cum ar muri motorul propriului Ferrari la primul semafor întâlnit pe Coasta de Azur: multe schimbări de nume, căderi de calciu, hârţoage aduse gospodăreşte de acasă... Asta înseamnă să fii tehnocrat, să fii cu tigva-n nori? Începe să-mi fie dor de Orlando Teodorovici şi de ministrul XXXL de la Transporturi. Daciane, parcă-l regret şi pe Baciu, ăla care şi-a scăpat nominalizarea în chiloţi.
* L-am văzut ieri dimineaţă pe sociologul Vasile Dâncu în direct de la Comisia pentru Administraţie din Parlament. Îşi expunea motivele pentru a trece de o primă vamă în drumul spre funcţia de vicepremier. Vorbea Vasile de adormiseră toţi în sală, până şi televizorul îmi începuse a sforăi, se terminase cu datele meteo, cu horoscopul şi alte şmecherii prezente de obicei într-un program matinal. Cu o seară înainte, potenţiala mână dreaptă a lui Cioloş (sanchi, aşa de design!) avusese un început de Cristiana Anghel, adică nu se simţise OK. Executivul agricultorului are mai multe victime înainte de învestire decât echipele lui Ponta în câţiva ani de slujbă la Palatul Victoria. Iată-le:
1. Chiloţii lui Andrei Baciu, cu tot cu săracul Andrei, lovit de blestemul de a rata la mustaţă Ministerul Sănătăţii;
2. Lipsa pregătirii de specialitate a Cristinei Guseth, retrasă la doişpe noaptea de pe lista ministeriabililor;
3. Mihai Selegean, propunerea preţ de o oră-două pentru fotoliul de şef peste Justiţie – apropo, Mihăiţă e un pupil al nemaipomenitei Rodica Stănoiu;
4. Analizele (medicale) proaste ale lui Văsălie Dâncu – şi-o fi adus brusc aminte că încă e un simpatizant al PSD-ului?
5. Programul de guvernare cu multă poezie, refăcut, readaptat şi apoi scuzat în plenul Parlamentului din simplul motiv că „am avut doar câteva zile la dispoziţie”;
6. Failibilitatea speculată de Liviu Dragnea, care şi-a permis să afirme că votul de învestitură (nu investitură, Livişor!) nu e un cec în alb pentru Guvern. Nu e bine, Daciane, nu e bine!
