* Anunţ de mica publicitate. Mi-l asum: „Cedez apartament cu patru camere situat în centrul Parisului la schimb cu garsonieră nemobilată de la periferia Bârladului. Avantajos. Exclus aventurierii. Nu răspund la beep-uri”.
* Băi, cât o fi chiria la Mizil, Rm. Sărat şi Feteşti? Asta-i curiozitatea parizianului de rând, cel puţin aşa mi-a şoptit un domn bine care o ţine pe o doamnă la fel de bine. Persoane importante, nu spui cine...
* Câteva site-uri obscure titrează că noul premier al României, Dacian Cioloş, ar fi prieten cu Guru Bivolaru, tătucul organizaţiei MISA. Eh, ce să zic, suntem sătui de bârfe. Măcar acum putem să-i transmitem agricultorului să ne guverneze repede, că vine trenul.
* Klaus Iohannis, mândru că şi-a tras Guvern de tehnocraţi, le-a transmis noilor miniştri să meargă drepţi. Nu drept, drepţi. Drepţi, că se filmează, cum ne înghionteau flăcăii mai mari de la scara blocului, când abia ştiam să extragem de sub rădăcina pătrată. Jur, n-am priceput mesajul şefului statului... Pariez că s-a exprimat fostul, adică marinarul vesel.
* Acelaşi cetăţean de la Cotroceni - încă o precizare, actualul, nu cel plecat - a afirmat că nu va încerca niciodată să-i spună Guvernului „ce să facă şi cum să facă”. Eram atât de îngrijorat că mă pregăteam să-mi pun dopuri în urechi. Regret că, la un an de când se lansa în duelul cu Mickey Mouse, pot redesena fără remuşcări cea mai recentă declaraţie a lui Iohannis: Nu voi încerca niciodată să-i spun Guvernului ce să TACĂ şi cum să TACĂ.
* Madam cu foamea-n poşetă, aia care a ieşit parlamentar după ce, ca educatoare, a pozat în dizidenta regimului Băsescu, ar fi vrut să ceară suspendarea preşedintelui Klaus, în loc să voteze pentru instalarea Guvernului Cioloş. A povestit chiar la tribuna Parlamentului despre emoţiile care o traversează, buşind un „decât” în loc de „doar” de mă dor măselele. Huo, doamnă!
