Nu se mai fumează în spaţiile publice, am priceput, ba chiar s-a simţit din plin în propriii plămâni şi pe textile. Ca fumător pasiv (până alaltăieri), înţeleg că legea este perfectibilă, că s-ar putea găsi o streaşină sub care să pufăie amatorii de senzaţii cu filtru, dar nu pot digera opiniile unor frustraţi cu debuşeu pentru care legea antifumat s-a transformat în „cea mai mare discriminare” de pe planetă.
Un anumit Tiberiu Lovin, l-am găsit pe Facebook, prestează pentru nu-ştiu-care platformă on-line (scriitura îi este apreciată, nu l-aş fi pomenit dacă era anonim), explică de ce ei, fumătorii plătitori de taxe şi impozite, se consideră ostracizaţi, cu toate că a trage din băţul umed nu e un drept, ci un viciu. Mă rog, omul se acoperă de decenţă până în momentul în care prezintă argumentele unei „victorii inutile şi costisitoare”. În loc să rămână articulat, virulent şi deopotrivă pertinent, domnul Lovin mă jigneşte, afirmând că „tovarăşul nefumător” nu trebuie să-şi aducă odrasla într-un restaurant pe motiv că acolo e fum de ţigară. Ar fi indicat să te abţii, consideră Tibi (habar n-am de ce fac uz de intimitate), pentru a nu enerva restul clienţilor normali la cap, care nu fac bâlci dintr-un loc în care trebuie să se simţi bine. Şi adaugă el: „Copilul nu trebuie adus la cârciumă, imbecilule, ci la cofetărie!”
Carevasăzică, fumătorul de mai sus, fără să-şi ceară scuze că-şi face nevoile pe plămânii mei, mă şi înjură golăneşte - Tiberiule, copilul meu merge la restaurant ca să mănânce, e aproape adolescent, deci nu va zbiera la nemernicii care se vor pune în cap cu o jumătate de sticlă de whiskey. Cum, pe ăştia i-ai omis atunci când îţi păsa de neunorii „clienţilor”? Dar cei care, la două cuvinte, desenează trei protuberanţe şi alte expresii vulgare, şi lor li se face rău atunci când văd un ţânc prin preajmă? E vina noastră că părinţii tăi, când erai nevinovat, nu şi-au permis să te ducă la un local ca să înfuleci o pizza? Te-ai pripit, ştiu, e mare dezamăgirea să nu-i mai afumi pe alţii, dar eu n-am plecat la pariuri cu certificatul de naştere al copilului tău ca să-mi ridic câştigul din weekend. Deci nu suntem chit. Şi nici nu-mi doresc, tovarăşe fumător!
