Pricep că anul acesta vom avea luminiţe pe străzi, ghirlande, brăduţi, becuri, moşi Crăciuni, reni, trăsuri etc. Informaţia s-a răspândit cu o viteză direct proporţională cu furia de anul trecut a cetăţeanului din Mazepa, Micro 19 şi de la Două Babe, indignare alimentată de faptul că instalaţiile spectaculoase de pe stâlpi, din motive expuse la momentul potrivit, au lipsit pe deplin în decembrie 2015. Eh, ce credeţi că se comentează de mai bine de 24 de ore pe Facebook? Huo, hoţii, ne fură, iar noi dormim cu posteriorul pe cămaşă, huo, de ce trebuia ca manţocăria să fie închiriată tocmai din vestul ţării, de ce costă aproximativ 300.000 de euro, de ce ne trebuie atâta lux? Concluzii la botul umed al calului:
1. Industrializarea forţată a urbei, fenomen petrecut în anii ulteriori plantării combinatului siderurgic în coasta Galaţiului, a rezolvat neaşteptat de simplu problema feeriei de sărbători - dacă sunt, de ce naiba sunt, iar în caz că nu le vede gospodarul de la bloc în intersecţii, ai mânjit pensula! Rişti ca tabloul searbăd să-ţi pice în cap.
2. Municipalitatea - îmi asum redundanţa, nu e obiectivul presei să-i ia apărarea primarului sau a prefectului, ci dimpotrivă! - a anunţat că licitaţia a fost câştigată de societatea MK Lightning SRL din Hunedoara, cu o ofertă de 312.000 de euro. A fost licitaţia trucată, e suma nejustificat de mare? Să intervină braţul de fier al legii, pompierii sau minerii, însă până atunci se impune să pudrăm atmosfera cu prezumţie de nevinovăţie. Dacă ăştia sunt pungaşi, dintre noi au plecat, gălăţene, nu-s paraşutaţi din alte galaxii! Apropo, dacă tot îţi manifeşti atât de vehement opinia pe reţelele de socializare, frecventezi secţia de vot? În cazul unui răspuns negativ, e obligatoriu să schimbi subiectul, să treci pe horoscop, reţete de ciulama şi cotele apelor Dunării!
3. Revin la preţul la care a fost adjudecată licitaţia. Admit că nu-mi aparţine în totalitate judecata: dacă e prea scump, de ce trebuia să aruncăm banii pe geam, iar dacă e ieftineală, hop, omiţi faptul că la Dunărea de Jos trăieşte un popor orgolios. Adică, ce, primare, suntem oraş de mâna a doua?
