* Edilii Galaţiului sfidează recesiunea şi pe contribuabili * Pe „Wall Street-ul” gălăţean au răsărit opt palmieri * Cumpăraţi cu 20 de milioane (lei vechi) bucata * Un „chilipir” care nu putea fi ratat nici măcar în vremuri de criză financiară * Lumea nu prea apreciază „darea de mână” a edililor * Dimpotrivă! * Pe internet se vând palmieri la un sfert din preţul celor achiziţionaţi de ADP
Ne pregătim să sărbătorim Paştele cu o stare de spirit în care bucuria şi pacea sufletească, specifice acestui moment, sunt ştirbite de vremurile tulburi prin care ne e dat să trecem. Încercăm, dar nu avem cum să uităm că mii de oameni au rămas sau sunt pe cale să devină şomeri, că zilele combinatului siderurgic sunt numărate, că statul nu ştie cum să ne mai mulgă încă o dare din tot mai puţinul nostru, în numele unui buget „de criză”.
Austeritatea a devenit stare de spirit, aşa că nu-i de mirare şocul provocat trecătorilor de palmierii pe care lucrătorii ADP-ului îi plantau joi, 16 aprilie, pe strada Brăilei. Da, aţi citit bine, edilii noştri, pe post de iepuraş, ne-au cadorisit cu palmieri!
Consternaţi, câţiva gălăţeni au sunat la redacţie pentru a-şi exprima indignarea: „Este pur şi simplu sfidător ! Din banii pensionarilor care şi-au plătit primii impozitul local şi care acum n-au ce pune pe masa de Paşti, ei cumpără palmieri?! În loc să cheltuiască banii ăştia pentru spitale, pentru curăţenie, că te îneacă praful ridicat de vânt în chiar centrul oraşului, şi pentru câte alte necesităţi ?! Aşa ne trebuie, că doar de-aia i-am ales, ca să dea un aer exotic acestui oraş !” ne-a declarat furios Emilian Rezeşanu, profesor pensionar.
Un alt interlocutor, Răzvan Penciu, economist, a fost şi mai categoric: „Ne mai lipsesc nişte maimuţe, dar ăştia sunt în stare să le cumpere, că au la dispoziţie banii fraierilor care aleargă la Administraţia Financiară”.
Şi citatele pot continua, însă nu toate pot fi redate, deoarece, în cazul unor interlocutori mult prea furioşi, limbajul a scăpat de sub control.
Sigur că imediat am alergat să vedem cu ochii noştri minunea palmierilor răsăriţi pe dealul Ţiglinei. Acolo, directorul Administraţiei Domeniului Public, Eduard Grosu, ne-a relatat încântat că palmierii „cu pricina” au fost un chilipir:
„Am dat undeva la douăzeci şi ceva de milioane (lei vechi n.n.) pe bucată şi sunt opt de toţi. Pot să vă spun că, la Constanţa, s-au luat şi cu 50 – 60 de milioane. Deci eu când am plecat pe ideea asta, am zis ca totul să fie la minim, ca să nu fie discuţii. (…). Nu ştiu cât se ridică toată cheltuiala, dar sunt opt palmieri… ne-am încadrat undeva la 10.000 – 12.000 de euro pentru porţiunea asta de scuar”.
„O să fie şi flori. Am făcut şi la Inelul de Rocadă instalaţia de irigare, aşa ca la carte, cu temporizator, cu programator ca să iasă şi să ude tot scuarul. O să facem şi o rocărie (de la cuvântul rocă - n.n) combinată cu plante, cu arbuşti frumoşi, cicas, care sunt la înălţimea de un metru, un metru şi ceva, pe care îi aducem tot astăzi şi cu gazon, plus yuca pe margini, o să fie frumos. Şi ne oprim !”
Era şi timpul am zice, tot cu gândul la contribuabilul, care deşi iubitor de frumos, dacă nu şi-l permite din cauza vremurilor grele, chibzuit, renunţă în favoarea altor necesităţi, aşa cum sugera şi dl Rezeşanu.
Povestea asta cu palmieri înconjuraţi de cicas şi yuca, ca într-o grădină de milionar în dolari, ne aminteşte de o alta asemănătoare, cu un „brad frumos” şi scump al dracului, închiriat astă-iarnă „pentru bucuria copiilor” şi… a părţilor contractante, cu nu mai puţin 300 de milioane de lei vechi. Risipa a fost evidentă, chiar dacă pe atunci aveam în faţă un an cu perspective economice mai bune, nicidecum recesiune.
Dar apropo de perspective, dacă până la iarnă mai rămâne ceva din bugetul local, directorul ADP ne promite înlocuirea palmierilor cu brazi naturali şi împodobiţi pe deasupra. Dar până atunci: „Primăria are o idee de fântâni arteziene intercalate cu spaţii verzi, pe scuar. E doar o idee, însă rămâne să vedem dacă se poate, din punct de vedere al bugetului”, mai spune dl Grosu.
Ei, cum să nu se poată ? Nici Agathon, părintele aclimatizării palmierilor în România, n-ar fi sperat ca aceştia să ajungă să crească şi pe dealul Ţiglinei. „Dacă vrei poţi !” Mai ales când sunt atâtea firme interesate să mai facă un ban cu statul… Mai ales la Galaţi.
Apropo, pe site-ul CaseSiGradini.ro am găsit palmieri cu înălţimea de trei metri, la preţul de 125 de euro! Adică un sfert din preţul de chilipir al ADP. Şi am oprit căutarea, că găseam şi mai ieftini…
Cât despre fântâni şi alte bucurii, poate face o excursie şeful ADP la U-urile din centru. Să vadă cum stau bazinele goale.
