Prin jurul Spitalului Judeţean de urgenţă „Sf. Apostol Andrei” trec zilnic mii de oameni, fie că circulă cu unul din mijloacele de transport, fie că se îndreaptă spre spital ori spre unul dintre magazinele din zonă. În staţiile din cartier, diversitatea este cuvântul de ordine. Tineri, bătrâni, cerşetori, beţivi, vânzători de flori, de haine sau de cărţi. Preţul florilor e schimbător, iar vânzătorii, gardienii singurelor pete de culoare pe griul cenuşiu al cartierului, încearcă să îşi atragă clienţii prin orice mijloace posibile, fie că e vorba de reduceri consistente sau de insistenţe, pe alocuri nesimţite. Şi dacă preţurile se mai schimbă, gropile, ele, rămân la loc de cinste.
Micro 18, cartierul lacurilor
Toamna, iarna şi primăvara, întregul cartier e dominat de bălţi. Gropile, pe alocuri imense, sunt acoperite cu apă la fiecare ploaie, apă care nu se evaporă decât la temperaturi ridicate, mai ales că sunt umbrite de blocurile cu 10 etaje. De altfel, prezenţa gropilor este una dintre principalele nemulţumiri ale celor care locuiesc într-unul dintre cele mai importante cartierele ale oraşului european în care se presupune că trăim. „Pe cei care ies de la bar îi înţeleg că merg pe şapte cărări, că îi afectează Bachus, dar noi, ceilalţi, dansăm mai ceva ca ei. Sunt atât de multe gropi, mai ales prin spatele blocurilor, pe la Liceul Dunărea, de nici nu ştii pe care să o ocoleşti.”, spune Mihai Vodă, un cetăţean din cartier.
Nici şoferii nu sunt foarte mulţumiţi de cum arată cartierul. „De liniştit e liniştit, dar când mă gândesc că în fiecare seară există riscul să îmi rup maşina în două prin gropile astea, mă ia durerea de cap. Uneori o duc în parcare la mall-ul ăla de la Neacşu. Plătesc, dar ştiu că nu o mai bag prin gropile din spatele blocurilor.”, spune şi un conducător auto indignat.
Ce e drept, nici cu parcările nu stau bine cei din zona Spitalului Judeţean. Într-un cartier dominat de maşini, oamenii abia mai au loc să treacă, iar dacă e vorba de mers pe trotuarele din spatele blocurilor, aceasta este doar o iluzie. Majoritatea maşinilor sunt parcate aiurea, înghesuite una în alta, multe dintre ele fiind abandonate.
„Numai în faţa blocului meu sunt două maşini lăsate să ruginească. Nu le-au mai mişcat proprietarii de ani buni, dacă or mai exista şi proprietarii, că nu îi cunosc. Au apărut peste noapte maşinile şi acolo au rămas. Primăria ar trebui să intervină în situaţii din astea, că mă gândesc că pot localiza proprietarii şi să îi amendeze.”, ne spune un domn, indignat.
„Unii oameni aruncă gunoaie la întâmplare...”
Curăţenia este unul dintre punctele slabe ale acestui cartier, în condiţiile în care angajaţii Ecosal trec, totuşi, şi îşi fac treaba. „Nu sunem civilizaţi deloc. Degeaba îi spun eu cuiva să nu arunce paharul de plastic la voia întâmplării, că nu mă bagă în seamă. Ba mai mult, mă şi înjură!”, se plânge un domn.
La o scurtă plimbare prin spatele blocurilor înalte, peisajul este unul dezolant. Culmea, în preajma containerelor este mai multă curăţenie decât pe spaţiile verzi din preajma blocurilor, şi aşa puţine. Din loc în loc, o pungă bătută de vânt stă agăţată într-un copac, iar ambalajele zboară libere prin cartier. „Cum să fie curăţenie? Da, vin oamenii ăştia de la Ecosal, dau cu mătura, strâng gunoiul. Dar dacă oamenii sunt fără bun simţ? Am vecini care îşi lasă sacul de gunoi în scara blocului. Le e lene să meargă până la ghenă...”, spune Ilie Florian, în vârstă de 59 de ani.
Aproape în orice zonă a cartierului, resturile menajere, pungile împrăştiate şi ambalajele sunt parte din peisaj. Un peisaj cu care cei din zonă s-au obişnuit, fie că le place, fie că nu. „Cred că sunt şi oameni cărora aşa le place. Mă întreb, dacă ei pe stradă aruncă gunoaiele aşa, unde le pică lor bine, în casă fac la fel? Aruncă mucuri de ţigară pe covor, pahare prin bucătărie şi hârtie igienică pe hol? Ca să se rezolve ceva, ar trebui o schimbare în mentalitate. Şi, din păcate, mentalitatea la români se schimbă doar cu forţa. Să îi amendeze drastic poliţia şi nu vor mai face”, ne mai spune domnul Florian.
„Lăbuş” cunoaşte pe toată lumea
Ca în orice alt cartier, câinii vagabonzi sunt prezenţi peste tot. În faţa spitalului, în spatele blocurilor de 10 etaje, prin preajma containerelor, prin preajma supermarketurilor, în parcări. Deja nimeni nu le mai dă atenţie, pentru că sunt la fel de prezenţi ca şi oamenii în zonă. Domnul Nicolae Ghidişan locuieşte vis-a-vis de spitalul judeţean de 25 de ani şi spune că unii câini îi sunt chiar ca nişte vecini. „I-am botezat pe toţi, iar când ies pe afară mai vorbesc cu ei. Nu muşcă, că sunt obişnuiţi cu oamenii. Ce e drept, eu nici nu îi hrănesc, ca alţii, că nu îmi place să las mizerie pe la colţul blocului. Am lucrat, în tinereţe, la măturat străzi, şi ştiu cât e de greu”, spune omul.
Există, însă, şi câini care mai atacă oamenii, mai ales pe cei necunoscuţi sau pe tinerii care se întorc acasă la ore târzii. „Umblă pe lângă boschetari câinii şi e suficient să te uiţi mai urât la ei că gata, imediat sar să muşte. Parcă te simt...”, spune Andrei, un tânăr care stă la blocul E1.
Locurile de parcare sunt numărate
În spatele blocurilor, maşinile ocupă toate locurile. Pe stradă, în garaje, în faţa garajelor, pe trotuare, peste tot. Puţini şoferi aleg să parcheze în locuri special amenajate, iar majoritatea îşi lasă vehiculele cât mai aproape de intrarea în bloc. Ba chiar parchează şi unde e interzis, ca de exemplu lângă centrala de apă a cartierului. Sub panoul pe care scrie „Parcare interzisă”, 3 maşini stau aliniate.
Nici la stradă, însă, lucrurile nu stau mai bine. Chiar dacă acolo au locuri special amenajate pentru parcare, mulţi şoferi aleg să îşi lase maşinile de-a curmezişul.
„Trăim ca în ghetou...” - Peisaj de groază în preajma G-urilor
La o simplă plimbare printre blocurile G, te simţi ca într-un film de Hollywood despre sărăcia din estul Europei. Tencuiala de pe blocuri este, aproape în totalitate, căzută, iar din loc în loc, la câte un geam, se vede ceva ce sare în ochi. Un butoi albastru, legat cu sârme sau perechi de adidaşi agăţate de firele de înaltă tensiune. Nici jos lucrurile nu stau mai bine.
Despre asfalt nu se prea poate vorbi printre blocuri, locul său fiind luat de pământul tare, presarat cu gunoaie. Garajele de aici au rezistat buldozerelor trimise de primarul Marius Stan în tot oraşul, iar oamenii sunt din ce în ce mai nemulţumiţi. „Nu înţeleg de ce noi suntem lăsaţi la coadă. Da, e un cartier urât, un cartier în care mulţi oameni nu sunt deloc gospodari. Dar sunt şi oameni care vor condiţii mai bune. Trăim ca în ghetou aici...”, spune Scripnic Costică, în vârstă de 65 de ani.
Condiţiile de ghetou nu sunt doar cele de suprafaţă, însă. Din cauza rău-platnicilor, multe blocuri nu beneficiază nici de căldură, nici de apă caldă. „Am ajuns să mă rog să se mai încălzească vremea, că altfel o să mor degerat în casă. Mai dau drumul la aragaz, am şi calorifer electric, dar prea mult nu mă ajută. Şi vin nişte facturi la întreţinere de mă sperii”, mai spune omul.
Cu toate că sunt condiţii grele, sunt sute de oameni care locuiesc în aceste blocuri. Nici nu mai contează că în preajma lor mişună golanii de cartier, că există mereu riscul unor bătăi sau că de fiecare dată când plouă, doar cizmele de cauciuc te scapă de noroaie. Acest cartier este „acasă” pentru mulţi. Înfrumuseţarea lui nu depinde doar de autorităţi, însă, ci şi de oameni. „Dacă noi nu punem mâna să ne gospodărim, nu o să ne bage nimeni în seamă. Şi vor cădea blocurile astea peste noi. Din păcate, la asta am ajuns noi, românii. Aşteptăm mereu să vină alţii să ne facă”, spune un domn, proprietar de garaj.
Citeşte şi: Cartierul Ţiglina I - centru sau mahala? (FOTO)
