"Nu avem asfalt, nu avem canalizare, nu avem apă curentă, nu avem gaze, nu avem nimic" * "Nu ne putem face buletin, că nu e parcelat terenul"
Gropile din asfalt, lipsa locurilor de parcare, un bidon de plastic aruncat ici şi colo, ori lipsa unui wc ecologic în cartier, toate acestea sunt probleme nesemnificative în comparaţie cu greutăţile resimţite de câteva sute de gălăţeni de la marginea oraşului. Locuitorii străzilor Eliza Leonida Zamfirescu, Garofiţei şi cei de pe drumul de centură nu ştiu ce înseamnă să ai asfalt pe propria stradă, să ai posibilitatea de a trage gaze, ori, în unele cazuri, cum arată apa curentă.
Leonida Zamfirescu, în aşteptarea reabilitării
Deşi bugetul a fost aprobat încă din 2015, lucrările de modernizare a străzii Leonida Zamfirescu, dintre Micro 18 şi Micro 17, vor începe cel mai devreme în primăvara lui 2017. În continuare, oamenii spun că, la fiecare ploaie, micuţa arteră devine un lac, în care bălţile nu lasă loc de altceva.
"Cred că fiecare primar de până acum a promis că face ceva pe strada noastră. Care a zis asfalt, care a zis canalizare, alţii că o modernizează nu ştiu cum. Noi tot pe uliţă stăm. Când plouă, ieşim din casă cu cizme de cauciuc, iar când ninge nu vine nimeni cu deszăpezirea. Trebuie să plătim noi o volă să vină să ne cureţe zăpada. Acum, de ceva timp, au turnat cei de la Ecosal nişte pietriş, ca să nu se mai adune apa, numai că stratul de pietriş e mai înalt decât curţile noastre, aşa că la fiecare ploaie apa se revarsă în ograda fiecăruia", ne-a explicat un cetăţean.
Deşi pe străduţa din marginea oraşului au răsărit mai multe vile şi case impunătoare, investiţiile întârzie să apară. Abia anul trecut, după ce mai mulţi locuitori ai zonei au făcut cereri către primărie, municipalitatea a hotărât alocarea unui buget consistent pentru reabilitare, ceva mai mult de 7.900.000 lei, cu TVA. Însă, ca de fiecare dată, documentaţia se realizează cu dificultate, iar până acum a fost încheiată doar etapa de contractare a serviciului de proiectare. Reprezentanţii primăriei ne-au transmis, la începutul lunii noiembrie, că etapa cea mai delicată abia este în curs.
"Acum suntem în curs de obţinere a avizelor şi acordurilor care stau la baza autorizaţiei de construire. Săptămâna viitoare va intra pe licitaţii procedura de achiziţie a contractului de lucrări”, ne-a precizat Raluca Ardean, purtătorul de cuvânt al Primăriei Galaţi.
Strada Garofiţei, cea a locuitorilor fără identitate
Câţi gălăţeni ştiu, oare, că la umbra combinatului mai poposesc câteva zeci de suflete? Cum ieşi din oraş, spre Tecuci, un drum secundar, pietruit, face dreapta, pe lângă balta Tirighina, şi intră pe strada Garofiţei. Gropile şi câinii te iau în primire de cum pui roţile pe drum, astfel că imaginea nu are cum să te lase indiferent. Cunoscută mai mult pentru furturile din combinat, zona Garofiţei este ignorată când vine vorba de nevoi.
Astfel, de trei ani lumina este stinsă pe stradă, astfel că la venirea serii se lasă şi bezna totală. Doar becurile din curţi, ici şi colo, mai aruncă ceva lumină pe drum, suficient cât să vezi... cine îţi dă o palmă.
"Avem multe probleme, dar cea mai gravă ţine de energia electrică. Deşi am contract de furnizare, stau fără lumină de trei ani. Asta s-a întâmplat după ce câţiva localnici au furat şi instalat cabluri de electricitate în mod ilegal, iar din cauza vinovaţilor, toată lumea a fost debranşată. Nu putem ţine un aragaz, un frigider, iar ca să ne încărcăm telefonul mergem până în Piaţa Mare. De iluminat public, nici nu mai poate fi vorba. Nu mai înţelegem nimic. Ne-au obligat să ne luăm contoare, iar lumea şi-a cumpărat, ne-au spus să ne plătim la timp facturile, şi asta am făcut. De atunci au trecut trei ani, iar noi tot în beznă stăm", ne explica un cetăţean vara trecută. Săptămâna trecută, când am trecut prin zonă, am dat de aceeaşi imagine dezolantă. Acelaşi semi-întuneric şi aceiaşi oameni, care aşteaptă o zi mai bună. Speranţa unui cartier mai bun pentru copiii lor nu i-a părăsit pe cei din zonă.
Drumul de centură de după drumul de centură
Ştia cineva, în afară de cei care locuiesc acolo, că la nici o sută de metri distanţă de centura Galaţiului mai există o stradă care poartă acelaşi nume? Drumul de centură este o arteră pietruită, lungă de cel puţin 500 de metri, cu multe case şi mulţi oameni. Singura utilitate de care beneficiază este curentul electric, pentru că apa, gazul şi asfaltul sunt dorinţe pe care nici Moş Crăciun nu le poate îndeplini. "Cu apa este cel mai greu. Pentru că nu avem nici fântână în curte, trebuie să mergem până la o vecină, la vreo câteva sute de metri, să luăm de acolo, cu găleata. Înainte ziceam că stăm ca la ţară. Dar acum, şi în sate sunt mai bune condiţii decât la noi", ne-a explicat Avram Gabi Mitriţa, o femeie de 57 de ani. Locuitoare a cartierului de 41 de ani, femeia spune că niciodată nu au fost lucrurile mai bune. "De când stau eu aici, de la vârsta de 16 ani, nu ne-a vizitat nimeni din primărie, niciodată. Nici măcar să ne întrebe de sănătate, darămite să ne promită ceva. Cred că nici măcar nu ştiu de existenţa noastră. În schimb, la plătit taxe suntem buni", ne-a mai spus femeia.
O vecină, care locuieşte alături de soţ, soacră şi cei 11 copii, spune că, în prag de iarnă, se pregătesc de ce e mai rău. "Copiii sunt la şcoală, dar trebuie să parcurgă drumul pe jos. E foarte periculos, mai ales că trebuie să traverseze drumul de centură, unde merg maşinile cu mare viteză. Mai rău e seara, când se întorc acasă. Se întunecă devreme, iar aici e beznă, că nu avem niciun bec pe stradă. Dacă te loveşte cineva, nici nu ştii cine. Este inuman să trăim aşa. Noi vrem să intrăm în legalitate. Aici avem teren agricol intravilan, dar putem obţine autorizaţii de construire. Singura problemă este că ni s-a spus să ne facem noi parcelarea, ori asta e scumpă şi noi nu avem bani", ne-a transmis doamna în cauză.
"Casele de la capătul ţevilor. Aşa îi zic eu zonei. Primăria nu face nimic pentru noi. Nu cred să fi văzut vreodată pe cineva din primărie la noi. Să vadă în ce condiţii trăim. Cum să nu ai apă curentă în anul 2016? Să iei apă de la fântână... Bine, cât s-o mai putea şi asta, că, dacă îngheaţă, nu ştiu de unde mai luăm apă. Îl invit pe domnul primar să îşi murdărească pantofii pe aici", ne-a transmis un domn.
Uliţele de la marginea oraşului. Aşa pot fi numite aceste trei străzi. Şi nu sunt singurele. În cartierul Fileşti, asfaltul este o dorinţă îndepărtată, în timp ce în Barboşi oamenii încă aşteaptă reabilitarea completă, nu doar pe bucăţele. Când se vor schimba aceste străzi? Când se vor transforma din uliţe în străzi de oraş? Aceasta este întrebarea.
