Kilogramul de sămânţă de floarea-soarelui pentru ulei s-a scumpit şi cu 60 la sută faţă de anul trecut * Producţia medie de 1,3 -1,5 tone la hectar e mai mică decât în toamna lui 2011, dar nu indică instalarea unei crize pe piaţa materiei prime din care se aprovizionează procesatorii de ulei * Preţul pieţei a fost făcut de contractele încheiate anticipat între fermieri şi procesatori * Scumpirea materiei prime se răsfrânge în costul final al uleiului la cumpărători
Singurele sortimente de ulei pe care le mai putem cumpăra, astăzi, la preţuri mai mici de 7 lei pe litru sunt cele îmbuteliate, sub marcă proprie, de hypermarketuri şi supermaketuri. Toate celelalte branduri de untdelemn scoase pe poarta fabricii deja îmbuteliate în bidoane de unul sau de doi litri costă mai mult. Preţul de raft al uleiului a crescut, de la începutul lui 2012 cu peste 2 lei pe litru, iar până la finele anului s-ar mai putea scumpi cu alţi 2 lei. Motivele sunt diverse. Există actori pe piaţa naţională a uleiului care susţin că scumpirea ar fi una artificială, pusă la cale de procesatorii care vor să câştige mult chiar de acum, chiar dacă pregătesc deja un nou val de scumpiri. Producătorii gălăţeni spun, însă, că de vină pentru scumpirea considerabilă a uleiului sunt atât producţia mică de floarea soarelui cât şi politica de piaţă dictată de marile firme internaţionale care tranzacţionează cereale şi plante tehnice. Ambii factori ar fi, în opinia producătorilor autohtoni, cei care au dus la scumpirea excesivă a recoltei de floarea soarelui din acest an şi, în final, la explozia preţului uleiului. Mai există însă o explicaţie. Temându-se de o criză a materiei prime, chiar unii dintre procesatorii autohtoni de ulei au încheiat, încă din vară, contracte de achiziţie a recoltei cu cultivatorii de floarea soarelui, la preţuri care în unele cazuri depăşesc şi 2 lei pe kilogramul de seminţe. Iar preţul stabilit prin contract trebuie respectat, chiar dacă până la urmă nu s-a mai instalat pe piaţă o criză reală a florii soarelui.
Ce recoltă au obţinut fermierii gălăţeni?
Cultivatorii din judeţ au înfiinţat, în acest an, culturi de floarea soarelui pe o suprafaţă de 35.000 de hectare, potrivit datelor oferite de directorul-executiv al Direcţiei pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală (DADR) Galaţi, Profira Onode. Odată ce seceta a început să ardă câmpurile, culturile de pe aproximativ jumătate din această suprafaţă au fost întoarse, fermierii care le înfiinţaseră punându-şi speranţele în noi plantaţii care să-i ajute să aibă o recoltă acceptabilă în toamnă. Au rămas în cultură circa 17.000 de hectare cu floarea soarelui. Cât a fost vara de lungă, canicula a tot chinuit plantele - udate sau nu - iar vijeliile au pus la pământ hectare întregi de floare viguroasă, care apucase deja şi să-şi dezvolte pălăria cu seminţe. Per total, potrivit datelor DADR, cultura de floarea soarelui din judeţ a fost calamitată în proporţii cuprinse între 40 la sută şi 60 la sută!
Drept urmare, recolta a fost la jumătatea celei de anul trecut, spun unii dintre fermierii cu experienţă în cultivarea florii soarelui. „Într-un an normal, producţia fermei, la hectar, era de circa 3 tone. În acest n-am scos mai mult de 1,6 tone pe hectar”, a declarat preşedintele Asociaţiei Producătorilor de Cereale şi Plante Tehnice Galaţi (A.P.C.P.T.), Petre Grigore.
În nordul judeţului s-au obţinut şi producţii mai mici. „Eu am recoltat, în acest an, în medie, între 1,3 şi 1,5 tone la hectar. Au fost însă şi fermieri care n-au scos mai mult de jumătate de tonă la hectar. Dar cred că media, pe judeţ, se situează între 1,3 şi 1,5 tone pe hectar”, ne-a declarat Nicolae Mănăilă, cultivator de floarea soarelui şi patron al fabricii de ulei SC Helianthus SA, din Priponeşti.
Recoltă mai scumpă şi cu 50 la sută
Preţul florii-soarelui a crescut cu circa 30 la sută. Preşedintele A.P.C.P.T., Petre Grigore, spune că în cursul anului trecut kilogramul de seminţe de floarea soarelui se vindea cu 1,5 lei, iar în acest an preţul a urcat până la 2,1 lei. Patronul Heliantus, Nicolae Mănăilă, declară că în 2011 a cumpăra floare cu 1,35 lei kilogramul, iar în acest a dat între 1,9 lei şi 2,2 lei pe kilogram.
„Cred că preţul mare este dat şi de politica pe care o duc marile firme de tranzacţionare. Spre exemplu, Cargill (care cumpără din toată lumea, până în India şi Africa) a încheiat încă de la începutul verii contracte de circa 600 de dolari pe tonă. Instabilitatea politică din ţară a dus la creşterea valorii dolarului şi a euro. E o situaţie pe care, probabil, ei nu au prevăzut-o. În acest fel, însă, corporaţia a făcut preţul şi pe piaţa noastră internă”, apreciază Nicolae Mănăilă.
Preţul l-au făcut, însă, şi procesatorii români de ulei care au lucrat după acelaşi sistem. Ei au încheiat în avans contracte la preţ ridicat pe tona de floarea soarelui - pentru a-şi asigura necesarul de materie primă, în caz de criză pe piaţă. Şi chiar dacă necesarul de materie primă ar fi fost asigurat chiar şi fără această strategie de aprovizionare, acum nu mai e loc de întors. Cine cumpără floare scumpă, scoate pe piaţă ulei la preţ mai mare, iar cei care au cel mai mult de suferit suntem noi, consumatorii, care trebuie să scoatem şi mai mulţi bani din buzunar când mergem la cumpărături.
