Sute de vârstnici din judeţ ar vrea să îşi trăiască bătrâneţea în cămine, dar locurile de cazare sunt insuficiente * Un azil ar trebui să existe în fiecare comună * Prea puţini primari îşi fac planuri de înfiinţare sau extindere a unui azil
Împovăraţi de ani, zeci de bătrâni îşi lasă gospodăriile pe care le-au ridicat într-o viaţă de muncă pe mâna rudelor sau a vecinilor şi se retrag în cămine, unde bătrâneţea e parcă mai uşor de suportat. Vârstnici care să ia calea azilurilor ar fi, probabil, cu sutele, prin satele şi comunele gălăţene, dacă am avea suficiente astfel de centre de îngrijire, cu locuri disponibile pentru toţi cei care au într-adevăr nevoie. Un cămin cu măcar 10 sau 15 locuri ar trebui să existe în fiecare comună, pentru că neputinţa ne ajunge, în cele din urmă, pe toţi. Din păcate, sunt şi primari care, în mandatele trecute, nu s-au luptat îndeajuns pentru a-i sprijini pe vârstnicii care nu-şi mai pot purta singuri de grijă. Acolo unde sunt, căminele au locuri insuficiente şi trebuie să refuze cereri după cereri din partea vârstnicilor sau a familiilor acestora, care nu-i mai pot îngriji. Rezidenţii puţinelor cămine din sate şi comune sunt mulţumiţi că au prins un loc şi că au o nouă familie care să le fie alături.
„Cel mai bun loc pentru un om neputincios!”
Centrul de îngrijire a bătrânilor de la Măstăcani şi-a deschis porţile în urmă cu mai bine de şapte ani. Guvernul a dat bani, la acea vreme, pentru ridicare şi dotarea clădirii, iar Consiliul Judeţului a venit cu partea de cofinanţare. Căminul are 15 locuri, iar spaţiul este compartimentat în două camere mari: una destinată femeilor şi o a doua, bărbaţilor. Condiţiile de locuit de la inaugurare s-au păstrat, iar Primăria Măstăcani - singurul finanţator al centrului - face periodic mici investiţii pentru recondiţionare şi întreţinere. Personalul este redus la minim: administratorul, două îngrijitoare care lucrează şi ca bucătărese şi un paznic. Pe durata nopţii, singurul care rămâne să le poarte de grijă vârstnicilor cazaţi în centru este paznicul. Tocmai de aceea, aici nu pot locui persoane imobilizate sau care au nevoie de îngrijiri permanente.
„Cei mai mulţi dintre vârstnicii care stau la noi au locuit înainte prin comună, dar mai avem şi din alte localităţi, de prin apropiere. Am găzduit mai demult chiar şi o doamnă care locuise în Bucureşti şi care avea peste 90 de ani. Dar cum cheltuielile ne sunt plătite de primărie, prioritate au bătrânii din localitate. Din păcate, numărul de locuri este mic. Avem la acest moment cinci dosare depuse de vârstnicii care ar vrea să locuiască la noi sau de familiile acestora. Cererile verbale şi numărul celor care vin să se intereseze de un loc este, însă, mult mai mare. S-ar putea lua în calcul o extindere, dar asta ar fi posibil doar în condiţiile în care am avea finanţatori pentru aşa ceva”, a declarat administratorul căminului, Iuliana Donose.
Impresionant este cazul unui bărbat de 58 de ani, care nu are un acoperiş deasupra capului şi care insistă de câteva luni să fie admis în cămin, dar nu are loc. „Lumea i-a înţeles omului necazul. În camera bărbaţilor este puţin spaţiu, dar ei au venit să-mi ceară să le unesc paturile, ca să aibă şi cetăţeanul respectiv un loc în care să doarmă noaptea. Din păcate, nu putem face aşa ceva din cauză că există norme de igienă. Avem controale şi trebuie să respectăm normele impuse de lege”, a mai spus Iuliana Donose.
Poveştile vârstnicilor care trăiesc aici sunt diferite, dar cu toţii au o mare problemă comună: i-au lăsat puterile şi nimeni de acasă nu îi mai poate ajuta. Neputinţa i-a reunit aici. Dau căminului 60 la sută din valoarea pensiei, dar administraţia face excepţii în cazul celor cu venituri foarte mici, lăsându-le cam 100 de lei pe lună pentru medicamente.
Doi dintre bătrâni nu au niciun venit şi sunt cu totul în grija primăriei.
„Sunt din Bereşti-Meria, dar am o soră aici, în Măstăcani. Locuiesc în centru din 2006 şi cred că e bine aici. Nu e nici prea frig, nici prea cald, avem pensie, mesele zilnice şi ne mai rămân şi ceva bani pentru medicamente. În plus, doamnele se poartă frumos cu noi, aşa că nu avem de ce să ne plângem. E cel mai bun loc pentru un om neputincios. Asta e cuvântul şi asta e realitate”, ne spune Didina Talaşman, în vârstă de 57 de ani.
La Scânteieşti, căminul s-ar putea extinde
Centrul de îngrijire a vârstnicilor de la Fântânele, comuna Scânteieşti, este, ca dimensiuni, la jumătatea celui din Măstăcani. Amenajat la parterul unui bloc şi inaugurat în 2011, are opt locuri, toate ocupate. Uneori, câte o cameră mai rămâne liberă, dar numai atunci când familia unui vârstnic vine să îl ia acasă pentru câteva zile. Numărul angajaţilor este, însă, ceva mai mare decât la căminului din Măstăcani: două îngrijitoare, un bucătar, un magaziner şi un paznic. În prezent, locuiesc în centru şapte femei şi un singur bărbat. Cu toţii au pensii şi par să fie mulţumiţi de condiţiile de cazare, masă şi îngrijire.
Într-una dintre camerele destinate femeilor am găsit-o pe doamna Ecaterina. Are 72 de ani şi a venit la cămin în urmă cu puţin timp. Nu-şi regretă decizia. Croşetează o căciuliţă, cât timp stă de vorbă cu noi. „Nu e pentru mine, o fac pentru o femeie din camera de alături. Trece şi timpul mai uşor. Ne înţelegem bine aici, iar doamnele ne ajută şi au grijă de noi. Sunt din Frumuşiţa şi am venit la cămin ca să am puţină linişte, măcar la bătrâneţe. Ar fi fost bine să ne putem bucura de aşa ceva pe patul nostru, acasă, dar dacă nu s-a putut… e bine şi aici”, ne spune femeia. Ne priveşte liniştită, apoi îşi vede netulburată de lucru.
Primarul comunei, Ghiorghe Bute, consideră că actualul cămin s-ar putea extinde într-un alt spaţiu, pe care l-a identificat deja şi pentru care a şi făcut planuri serioase. „Avem în Scânteieşti o clădire a unui fost dispensar pe care am putea-o transforma în cămin. Am mai crea câteva locuri pentru vârstnicii care au nevoie de aşa ceva, pentru că cereri de cazare sunt destul de multe”, a precizat Ghiorghe Bute.
Oancea finalizează „Casa Poporului”
Şi opt vârstnici din Oancea vor beneficia, cel mai probabil în cursul anului viitor, de asistenţă într-un cămin pe care localnicii îl numesc, mai în glumă, mai în serios, „Casa Poporului”. „Lucrările de construcţie au fost finalizate în proporţie de 90 la sută. Rămâne să depăşim această etapă şi să începem lucrul la interior şi la dotare. Momentan nu avem bani la buget pentru dotări, dar încercăm să prindem această investiţie în bugetul pe 2013. Termenul de finalizare pentru lucrările de construcţie este luna iulie a anului viitor. Trebuie, potrivit proiectului european de finanţare, să lucrăm doar cu voluntari în acest cămin. Aşa că vom găsi o formulă ca unii dintre angajaţii primăriei să facă voluntariat acolo. Nu putem cere oricui să muncească în centru, date fiind responsabilităţile mari. E vorba despre viaţa unor vârstnici şi de o bază materială importantă”, ne-a spus primarul comunei Oancea, Victor Chiriloaie.
