"Oamenii ar trebui încurajaţi să muncească", crede omul, supărat pe ajutoarele de stat care stimulează lenea
În timp ce o mare parte dintre gălăţenii de la sate aleg să plece în străinătate, unii nu-şi pot lăsa pământul de izbelişte. Aleg, astfel, să-l muncească doar cu pasiune, cum făceau, pe timpuri, bunicii noştri. Despre puţinii oameni care rămân în sate, pentru a se bucura de bogăţia pământului, la televizor sau în ziare, se vorbeşte destul de puţin. Totuşi, nu este niciodată târziu să-i descoperi şi să te bucuri de ceea ce fac.
Într-o vizită la Cuca, am întâlnit un gălăţean modest, gospodar şi pasionat de tot ce înseamnă agricultură şi viticultură. Ne-a mărturisit cu sinceritate că i-a plăcut să se ocupe de aceste domenii încă din frageda tinereţe, iar acum vrea să-şi realizeze un mare vis. Mai exact, este vorba despre Vlad Alexandru, un producător agricol din comuna Cuca.
O mică afacere de suflet
În urmă cu mulţi ani, Vlad Alexandru a început să se ocupe cu agricultura la Cuca. A cultivat de toate, roşii, ceapă, pepeni. A avut chiar şi o asociaţie agricolă cu 320 de hectare, dar a fost desfiinţată, din cauza pagubelor provocate de secetă în anii 2000. Astăzi, îşi pune pe picioare o mică fermă de familie, având în jur de 35 de hectare de pământ.
„Fiul meu lucrează în străinătate şi vrea să se întoarcă aici, în ţară, la Cuca. Eu, fiind fermier adevărat, îmi doresc să fac o fermă pentru fiul meu. Este afacerea lui pentru viitor. Nu ne interesează să ne extindem foarte mult. Vrem doar o mică fermă de familie. Am obţinut o subvenţie pentru micul fermier şi am cumpărat pământ, seminţe, îngrăşăminte, motorină”, ne-a povestit Vlad Alexandru.
Murele lui nea’ Vlaicu
L-am găsit pe Alexandru Vlad sau „nea’ Vlaicu”, cum îi spun oamenii din zonă, la intrarea în Cuca. Vindea pepeni şi mure şi nu aveai cum să nu te opreşti la chioşcul său improvizat, mai ales că mirosul îţi lăsa gura apă. Pe terenurile sale a plantat pepeni, în mare parte, vie cu struguri de masă şi mure.
„Vii cu struguri de masă nu mai sunt în zona noastră şi eu o am de trei ani. Pepeni plantez de mai mulţi ani. Până la Iaşi mă cunosc oamenii datorită pepenilor pe care îi cresc. Toţi spun: „Mă duc la nea’ Vlaicu să iau un pepene bun”. Murele le-am plantat anul trecut. S-au făcut frumoase şi destul de mari. Am cumpărat butaşi din comuna Dragomireşti, judeţul Dâmboviţa. M-am documentat foarte bine. Îmi place să fiu un fermier informat. Chiar dacă sunt în vârstă, butonez destul de bine Internetul”, ne-a mai spus interlocutorul.
„Din an în an, plouă tot mai puţin”
Vlad Alexandru nu se plânge niciodată din cauza volumului mare de muncă. Unica sa grijă este seceta care ne ameninţă şi în acest an. „Astăzi, am auzit la radio că abia acum se va face o şedinţă pentru a discuta despre măsurile ce urmează a fi luate în timp de secetă. Abia acum, domnule? Când deja e secetă? Cât a funcţionat sistemul de irigaţii m-am ocupat şi de legumicultură, au mers bine lucrurile. Am fost cel mai mare producător de ceapă din zonă. Acum, nu mai pot creşte legume, pentru că s-a furat tot de la sistemul de irigaţii şi, din an în an plouă, tot mai puţin”, a menţionat fermierul.
De când şi-a propus să realizeze această fermă, însă, este sigur că îşi va duce la bun sfârşit planul. „Aici, în câmp, este viaţa mea. Am visat mereu să fac o fermă. Cât am fost tânăr, n-am putut, pentru că nu aveam resursele necesare. Acum, dacă băiatul lucrează în afară, cu siguranţă o să-i fac o fermă frumoasă. Cred că oamenii ar trebui motivaţi să muncească. Mulţi profită de ajutoarele pe care le primesc de la stat. Nu-mi place când este încurajată lenea”, a concluzionat fermierul.
