(pe strada Libertăţii 44, pentru Emil Ioiţescu, La mulţi ani!) Sunt prima victorie a prietenului meu;el mă învinge şi încolo şi încoace;mă simt foarte bine bătut şi învinsfără declaraţii de război, fără declaraţii de pace! Prietenul meu este singurul luptătorcare mă bate fiindcă trebuie să mă înveţesă nu mai ucid niciodată o pasăre cântătoare…prietenul meu merită Nobel pentru blândeţe! Ooo, văd şi astăzi cum se zbate,cum se uită în ochii mei victorioşi ...

(un vis frumos) Se făcea că domnul general stă lângă mine, în tranşeea sinistră şi goală, că eu mă gândesc la soldaţii morţi de ieri şi el se gândeşte la doamna generală rămasă departe, printre maiori şi colonei, să se zvârcolească de dor şi supărare şi să urmărească la televizor cum generalul pregăteşte victoria următoare… Se făcea că domnul general îmi dă mere:ia, soldatule, sunt bune de frică,sunt bune de plăcinta pe care a făcut-ogenerala mea mititi ...

(pregătire de toamnă) Vreau întotdeauna ce nu am; coapsa ei se gudură la geam; eu mă uit la ea şi mi se pare că mă ia frumos peste picioare! Dar şi ea se uită des la mine cum din vârful sânilor, văd bine şi râvnesc şi tot mai vreau o leacă s-o sărut, să urle şi să tacă! Ce ochi mari, am întrecut măsura, nici de-a sila nu-i închizi cu gura, doar să-i dai de-a dura poţi la vale pe suiş de coapse haimanale! Nu v-am spus nimic până acuma; fără ea mă bate zilnic bruma ...

(gargară) sunt singur miroase a iarnăşi cred că-i mai bine afarădin centrul cu multă căldurăs-aude un fel de gargară mă uit la un mort la o nuntăce lume naivă şi chioarămiroase a moarte şi-a viaţăse vede un fel e gargară sunt reci şi răciţi senatoriizâmbesc pe afişe sărmaniipromit numai lapte şi miereşi vor să-i voteze golanii ce tare gândesc deputaţiiîi doare-n flaşnaidăr de ţarătuşesc şi beau ceai gionioacărşi fac fără milă gargarăhai vino şi tu şi t ...

(evaziune sentimentală) Te mai rog numai o dată,doamnă de spatie,şi apoi răstorn paharulcu otrăvărie! Nu ai vrut să bei, frumoaso,nici o picătură,ca să vezi cum se ridică inima la gură! Numai eu băui prosteşteşi crezui că poatevii să terminăm paharul cu singurătate! Te mai strig numai o dată, doamnă belalie,şi apoi ascut secureadinspre lăcomie!Şi îţi tai cărarea, timpul,pofta de plecareşi îţi dau să bei cucutăşi număuitare!Eu mai beau numai o datădin otrăvăr ...

(femeiada fără sfârşit) La masa mea din crâşmă vin iele să mă vadă,îmi fac din ochi, din coapse, îmi fac frumos din sâni;începe un cutremur – ce sfântă femeiadă! – dă sângele în clocot şi vinul în hapsâni. Ce dans din toate cele prin aer şi pe masă,prin fumul de ţigară…ce inimi stau pe jos!…Blonda din bar zâmbeşte şi plânge şi vegheazăsă nu leşine moartea cu crinolină roz. Desfrâu şi decadenţă! – aud dinspre intrareun hâtru dat în paişpe, lup ...

(încet şi sigur) din ce în ce mai mult nu-mi este fricăde viaţă şi de moarte de sânt şi de nu sântde umbră de lumină…m-apropii lent de sinesă urmăresc de-acolo eclipsa de pământ din ce în ce mai mult nu am păsarede păsări şi-animale de laic şi de sfântam plâns la sânul mamei am stat în ochii tateicum plânge şi cum şade un cerşetor de rând din ce în ce mai mult sunt o părere a lumii despre mine…părerea mea de earămâne o săgeată din ce în ce mai micăa g� ...

(despre linişte şi blândeţe) A venit Maria. Şi o văd.Este mai frumoasă decât ieri.Veche şi încet, ca o vioară,trece printre lacrimi şi tăceri. Stau la colţul străzii şi aştept.Vine de la vale, dinspre sud.Vine tocmai de la primăvară,unde a umblat după trecut. Ce să spun şi oare ce să fac?Parcă nu mai am nici un cuvânt.Rup o floare, caut o ţigară,chiar mă amăgesc din când în când. A venit Maria chiar acum,chiar aici. E plină de trecut.Tace, trece…Cum se poate, D ...

(sau invers) Cu ochii la cer,printre gâze şi vrăbii şi frunze,încerc să pricep de ce toate cele sfintesunt ascunse ori nu sunt eu în staresă ajung acolo/aici, în împărăţia lor,ori toate sunt nişte iluzii,chiar şi "trăiesc", chiar şi "mor". Cu ochii la pământ,printre frunze şi vrăbii şi gâze,încerc să ajung în braţele celor care suntplânse şi râse ori sfinte şi păgâne,aşa cum le-a dat Dumnezeu acolo/aici,adică frumoase şi trecătoare ca distanţadintre durere � ...

(prea repede) Aş fi mers încet, pân-la sfârşit,unde mi s-a spus că eşti frumoasă,dar am fost naiv şi m-am grăbitşi-am trecut de capăt şi de casă. Nici măcar un pic nu m-am uitatpeste umăr, pe cărarea caresuspina crezând că e păcatsă-mi atârne pietre de picioare. Alergam cu inima la gât,către stele gata să răsară,nu ştiam de trebuie să râdsau să plâng a mia una oară. Nici un capăt nu se mai vedea,numai marea murmurând ciudată…În adâncul ei m-aşteaptă ea,b ...