Infecţiile urinare vă pot altera considerabil calitatea vieţii şi vă pot cauza, în primă instanţă, disconfort, usturimi, dureri, febră ridicată etc. În plus, în cazurile în care, în ciuda apariţiei simptomelor specifice, amânaţi tratamentul sau vă bazaţi exclusiv pe automedicaţie, problemele s-ar putea complica, devenind mult mai greu de tratat.
Există de asemenea şi situaţii în care infecţiile pot să aibă urmări foarte severe (spre exemplu, copiii care suferă de pielonefrită pot ajunge în şoc septic, deficienţă circulatorie gravă, cauzată de septicemie şi care pune în pericol viaţa celui mic). Infecţiile tractului urinar sunt de natură bacteriană şi pot afecta atât vezica urinară, cât şi rinichii, ureterele sau uretra.
Factori de risc
La femei, factorii majori de risc în ceea ce priveşte îmbolnăvirea sunt: folosirea diafragmei şi a substanţelor spermicide, dar şi graviditatea sau un istoric bogat în ceea ce priveşte infecţiile similare.
De asemenea, ar putea influenţa apariţia unei infecţii de tract urinar hidratarea insuficientă şi lipsa estrogenilor (întâlnită adesea în perioada dinaintea menopauzei). La bărbaţi, problemele de prostată duc cel mai adesea la infecţii ale tractului urinar.
Infecţia cu virusul HIV sau sexul neprotejat cu o femeie care suferă de o infecţie a tractului urinar sunt alte posibile cauze de îmbolnăvire. De asemenea, favorizează apariţia infecţiilor cateterele urinare, litiaza renală sau diverse anomalii ale tractului urinar.
Simptome specifice
Unul dintre primele semne ale infecţiei de tract urinar este disuria – durerea şi arsura la urinare. Pacienţii se plâng adesea şi de senzaţia frecventă de urinare, asociată cu eliminarea unei cantităţi mici de lichid.
Pot apărea însă şi dureri în partea inferioară a abdomenului. Nu este exclusă nici apariţia febrei – uneori ridicate, circa 38,5 – şi a frisoanelor, senzaţia de greaţă şi chiar vărsăturile.
Acasă sau la medic?
Dacă semnele bolii sunt minore, puteţi încerca tratamentul la domiciliu pentru o zi sau două. Atunci când simptomele nu dispar sau se agravează, trebuie să solicitaţi fără întârziere un consult de specialitate.
După examinare şi eventualele investigaţii medicale suplimentare, medicul este cel care va stabili strategia potrivită de tratament, de cele mai multe ori bazată pe administrarea de antibiotice.
Totuşi, în primele 24 de ore de la apariţia primelor simptome ajută şi consumul de cantităţi crescute de apă şi ceaiuri, urinarea frecventă cu golirea vezicii şi eventual, băile calde de şezut pentru atenuarea durerii.
Este foarte important să nu vă bazaţi pe automedicaţie: nu vă administraţi antibiotice fără sfatul medicului, pentru că astfel riscaţi să vă înrăutăţi starea de sănătate!
