* Copiii nu se omoară după lapte şi corn * Prin urmare, unele ajung la gunoi sau devin mâncare pentru căţei * Statul plăteşte, indiferent dacă laptele şi cornul se consumă *
În judeţul Galaţi, cei aproximativ 65.000 de preşcolari, elevi de ciclul primar şi gimnazial, primesc zilnic un corn şi un pahar de lapte, prin programul social susţinut de guvern. Câţi dintre ei se bucură de gustarea gratuită şi cam ce se întâmplă cu cele două produse (fie ele napolitane, cornuri, biscuiţi sau lapte bătut) am încercat să aflăm de la profesori şi elevi.
„Le redistribuim tacit”
La Şcoala Nr. 24 „Sf. Arhangheli Mihail şi Gavriil”, cornul şi paharul cu lapte ajung, tacit, la elevii mai sărăcuţi, cei care vin, de regulă, din Valea Oraşului. Nu rămân produse la şcoală, ne asigură câteva învăţătoare şi directorul instituţiei.
„Acest program nu e o necesitate. Ca să nu rămână neconsumate, copiii repartizează cornul şi laptele, cu rândul, celor care au acasă fraţi sau surori mai mici. Dacă rămân, totuşi, produse de la unele clase, avem grijă să ajungă la copiii mai săraci”, explică directorul.
O mămică din curtea şcolii ne-a spus, de altfel, că se bucură atunci când cei trei copiii (de clasa a I, a V-a şi a VIII-a) vin acasă cu un corn şi pentru fraţii lor mai mici. E drept, copiii săi nu vin la şcoală cu maşina, nu au fiecare camera proprie şi nici nu mănâncă la restaurante de câteva stele atunci îşi petrec vacanţele în străinătate.
„Jumătate din produse rămân în clasă”
Nu aceeaşi siguranţă ne-au dat-o şi elevii sau profesorii Liceului de Artă. Elevii unei clase de-a VI-a au recunoscut că s-au cam săturat să ingurgiteze zilnic porţia de corn şi de lapte.
„Dacă avem sandviciul de acasă nici nu ne mai uităm ce primim, le lăsăm în lădiţa din spatele clasei. Mănâncă numai cine vrea. Nu ştim ce se întâmplă cu ce rămâne, dar am auzit că se mai aruncă şi la gunoi. Oricum jumătate din ce primim la clasă rămâne”, aflăm de la elevii de gimnaziu.
„I-am învăţat pe copiii de la Arte să nu-şi bată joc mâncare, dacă nu o consumă. Aşa că în şcoală nici n-au fost, nici nu o să vedeţi bătăi cu cornuri sau cu paharele de lapte”, ne explică profesoara Lenuţa Gulerez.
În urmă cu ceva timp, copiii aveau o grijă: să împartă porţia lor cu un căţel pricăjit din curtea liceului.
Şcoala face de toate
Directoarea Şcolii Nr. 2, Maria Moraru, pune degetul pe rană. „Nu ştiu de ce şcoala trebuie să le facă pe toate, plus educaţie. Noi ne ocupăm de vaccinuri, noi de programele sociale, iar până de curând mai aveam de rezolvat şi alocaţiile copiilor. Am putea să împărţim cornurile la un cămin de bătrâni, dar când să ne mai ocupăm şi de asta?”
O parte dintre produsele neconsumate de copii ajung, tacit, la un elev identificat de profesori ca având o situaţie financiară precară.
Produsele nu pot fi donate
Totuşi, nici soluţia împărţirii produselor nu poate fi pusă în practică. Inspectorul Mariana Mustaţă, care gestionează programul din partea Inspectoratului Şcolar Judeţean Galaţi, ne-a explicat de ce.
„Fiind împărţite printr-un program realizat cu fonduri guvernamentale, produsele nu pot fi comercializate şi nici măcar donate. Ştiu că, la un moment-dat, profesorii Colegiului Naţional „C.Negri” au vrut să le redirecţioneze unui azil, cu acordul şi pe semnătura părintelui şi a copilului, dar nu e posibil. Da, se mai aruncă, doar câte cornuri poţi lua acasă? Iei 10-15, dar nu pe toate, în fiecare zi”.
Banii statului, aruncaţi pe fereastră
Concluzia este că statul plăteşte gros nişte produse doar ca să fie aruncate la gunoi. Ca să nu mai aducem în discuţie că nu de puţine ori elevii, părinţii şi profesorii s-au plâns că produsele nu sunt de cea mai bună calitate.
Fie că ajung mâncare pentru fraţii mai mici, pentru pisica de acasă ori din curtea şcolii, fie că se transformă într-o minge improvizată sau pur şi simplu sunt aruncate la container, miile de cornuri şi zecile de litri de lapte neconsumate înseamnă, cu alte cuvinte, cea mai profitabilă afacere pentru firma care a prins contractul cu statul, mai ales pe timp de criză.
