* E adevărat că finlandezii au cel mai bun învăţământ din lume, dar acolo statul acordă 30 la sută din PIB Educaţiei * Cezar Gaiu, directorul-adjunct de la CNVA, susţine că aşa ceva la noi se va putea doar după schimbarea mentalităţii * Peste câţi ani vom fi în stare? *
Ministrul Daniel Funeriu anunţă cu mare pompă pe site-ul ministerului că a cerut o întrevedere ambasadoarei Finlandei la Bucureşti, pentru ca aceasta să-l ajute să afle care sunt principiile pe baza cărora funcţionează cel mai bun învăţământ din lume, cel finlandez. Elevii din această ţară obţin tot timpul locuri fruntaşe la testele PISA.
Am stat şi noi de vorbă cu directorul-adjunct al CNVA-ului, care a câştigat o bursă „Arion” şi a vizitat recent Finlanda. Ceea ce ne-a povestit pare la noi de domeniul SF-ului.
E greu de crezut că în situaţia actuală trebuie să ne gândim că salvarea învăţământului românesc ar putea veni tot de la adoptarea unor forme fără fond.
„Profesorii care stau în clasă la lucrări jignesc elevii”
Aşa cum s-a putut vedea la faţa locului, cel mai greu de acoperit ar fi diferenţa dintre mentalitatea românilor şi cea a finlandezilor.
„Am vizitat o şcoală pe la ora 22.00 seara, pentru că programul a fost foarte încărcat. Deşi instituţia era situată într-un parc, nu era păzită de nimeni şi nici uşile nu erau închise”.
„Iar în fiecare clasă se găsea aparatură de cel puţin 20.000 de euro. Am vizitat şcoli şi în timpul programului şi am fost uimit de comportamentul elevilor în pauze”.
„Nu alerga nimeni, nu ţipa nimeni. Fiecare, cuminte în colţul lui. Unii îşi verificau pe laptop mesajele, un elev cânta la pian, alţii stăteau de vorbă, nimic violent”.
„Partea cea mai ciudată a fost să aflu că în timpul lucrărilor de control profesorii pleacă din clasă, după ce împart subiectele. Dacă ar sta să-i supravegheze, elevii s-ar simţi jigniţi. Aplică la noi asta…”, ne spune directorul-adjunct al prestigioasei instituţii de învăţământ.
Educaţia centrată pe elev
În Finlanda, educaţia este centrată pe elev. Copilul intră în sistem de la vârsta de 5 ani, când urmează o clasa pregătitoare. Până în clasa VI-a, cât durează ciclul primar, nu primeşte note.
Se pune accent pe ceea ce reuşeşte să înveţe, în ce ritm şi pe ce anume trebuie insistat pentru îmbunătăţiri. Pentru fiecare elev în parte, sistemul de învăţământ înseamnă răbdare, astfel încât acesta să ajungă la anumite standarde, iar ca urmare în Finlanda nu există abandon şcolar, nici analfabetism.
Profesorul lucrează cu fiecare elev în parte, are clară evoluţia fiecăruia şi propune trasee individuale de parcurs. În plus, stă în şcoală opt ore, timp în care, după cursuri, răspunde întrebărilor elevilor care au neclarităţi.
În ciclul gimnazial, elevul participă la cursurile obligatorii, dar se orientează şi către programe „after-school” pentru a învăţa sau aprofunda ceea ce îl pasionează. Învăţământul obligatoriu este până la 16 ani.
Înainte de a ajunge la liceu, are posibilitatea să mai revină asupra unor materii sau problematici pe care crede că nu le stăpâneşte suficient de bine.
Din clasa a X-a, primul an de liceu, disciplinele sunt structurate pe cinci module. Într-un an şcolar, elevul trebuie să parcurgă între 4 şi 6 discipline, în funcţie de necesarul de credite şi de interesele personale.
În anii terminali, programul devine mai lejer, însă se aprofundează disciplinele relevante pentru specializarea dorită la facultate. Elevii pot termina liceul în patru ani, dar şi în doi, depinde de aptitudinile pe care le au.
Pe toata durata studiilor preuniversitare, rolul cel mai important revine disciplinelor aplicate, existând o grijă deosebită de a se face ceva cu informaţiile şi cunoştinţele dobândite, de a le pune în practică, de a le folosi în viaţa de zi cu zi.
30 la sută din PIB spune totul
Toate acestea însă, chiar dacă ar fi aplicate la noi, nu ar da sub nicio formă rezultatele pe care le au finlandezii. Fără o finanţare corespunzătoare a învăţământului, nu se va putea obţine calitate, oricâte forme noi am adopta.
E adevărat că dascălul finlandez îşi face treaba şi stă câte opt ore la şcoală, dar acolo sunt profesorii cu cele mai mari salarii din Europa, lefurile ridicându-se la 2.000 de euro pentru un debutant şi putând ajunge la 5.000 de euro în cazul unui cadru didactic cu experienţă.
„Este şi motivul pentru care atunci când se scoate un post la concurs, candidează în jur de 80 de profesori”, ne povesteşte Cezar Gaiu.
Ceea ce face învăţământul finlandez atât de fermecat este importanţa pe care statul o acordă acestuia.
Educaţia primeşte 30 la sută din PIB, nu ca la noi, doar 6 la sută pe hârtie, după îndelungi dezbateri şi negocieri, pentru ca apoi bugetul să fie ciuntit la nici 4 la sută, prin rectificări negative, cum s-a întâmplat în fiecare an.
Ne trebuie un început bun
Aşadar, e bine că ministrul Funeriu va merge să viziteze Finlanda pentru a sta acolo de vorbă cu mai marii învăţământului, dar ar trebui să ia cu el întreg Guvernul, în frunte cu Boc şi cu Băsescu.
Pentru că, oricât s-ar chinui Funeriu să aducă învăţământul românesc la modelul finlandez, trebuie să se găsească întâi finanţarea necesară. Cum de undeva trebuie să se pornească, o finanţare corespunzătoare ar fi soluţia cea mai indicată.
Varianta cu schimbarea mentalităţii ar dura enorm în România. Copierea altor forme fără fond s-a mai făcut şi n-a dat rezultate. Să ne gândim numai la şcolile de arte şi meserii înfiinţate de Andronescu, după modelul german. Au fost un adevărat fiasco.
