Lipsa spitalelor destinate bolnavilor psihici cronici este o problemă care îi împovărează pe mulţi dintre gălăţeni. Au de suferit atât bolnavii, cât şi rudele acestora, care în multe situaţii nu îi mai pot stăpâni şi nu le mai pot administra medicaţia prescrisă de către medicii specialişti.
Mai rău este că atunci când bolnavii devin violenţi din cale afară, sănătatea şi chiar viaţa rudelor care îi au în grijă pot fi puse în pericol. Din nefericire, soluţii pe termen scurt pentru această problemă nu prea se întrevăd.
Spitalul de Psihiatrie „Elisabeta Doamna” nu poate interna un bolnav pentru perioade mai mari de 30 de zile. Motivul: Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate nu va cumpăra decât serviciile medicale prestate de spital către bolnav timp de o lună.
Iar unitatea medico-socială de la Găneşti este deja supraaglomerată şi are nevoie de mult mai mult personal medical.
Pentru a cere ajutor într-o astfel de problemă ne-a scris, zilele trecute, doamna Mariţa Ciupitu, care are un frate bolnav psihic, de îngrijirea căruia nu se mai poate ocupa de una singură.
„Fratele meu este un real pericol pentru societate - lucru pe care l-am sesizat atât eu, cât şi vecinii lui. El are o garsonieră în Micro 40, unde se întoarce uneori. În rest, umblă pe străzi”.
„În casa aia nici nu se mai poate deschide uşa, pentru că el cară înăuntru o mulţime de lucruri pe care le adună de la containere. Eu am mai mers să îi fac curăţenie. Eu curăţ focarul de infecţie, iar peste două trei zile toată mizeria e la loc în casă”.
Femeia ne povesteşte, în scrisoare, că şi-a vizitat fratele la spital şi că, în ciuda insistenţelor personalului medical, ea a dorit să-i vorbească pe hol, singură, cu ruda sa. Venise la vizită şi cu o vecină, pe care o rugase să se ducă după ţigări pentru bolnav.
„Am cerut să-l hrănesc eu, deşi cadrele medicale s-au împotrivit. Eu am insistat, iar după ce l-am hrănit, am ieşit pe hol şi l-am însoţit la baie. M-a tras înăuntru şi a început să mă bată. Nu s-a oprit până n-a intervenit personalul medical”, ne mai scrie Mariţa Ciupitu.
Gălăţeanca ne scrie că fratele ei a mai plecat pe străzi şi pe gerul de acum câteva săptămâni. A fost recuperat cu greu din zăpadă, mai mult mort decât viu.
Acum femeia se teme să se mai ducă în garsoniera fratelui său. Drept e că, dacă acesta s-ar dezlănţui împotriva ei, în garsonieră, s-ar putea produce foarte uşor o tragedie.
În altă ordine de idei, ne întrebăm noi, cine îi administrează bărbatului regulat tratamentul, în zilele în care sora sa nu îi poate fi alături?
Asta ca să nu mai vorbim despre imposibilitatea femeii de a-i administra tratamentul, dacă acesta s-ar hotărî că nu mai vrea să se trateze şi pace!
Dar dacă aceasta ar fi obligată, la un moment dat, să părăsească oraşul pentru mai multă vreme, ce s-ar întâmpla cu bărbatul?
