* Arestaţi amândoi în aceeaşi zi pentru posesie de droguri, Corina şi Alexandru s-au căsătorit în închisoare * Ea mai are 5 luni de stat după gratii, el mai bine de un an * Amândoi îşi fac public trecutul * E felul lor de a lupta pentru realitatea mult dorită: o lume în care copiii pe care îi vor avea să nu le poată repeta greşelile *
Peste vreun an şi jumătate, când îi veţi întâlni pe stradă pe Corina şi Alexandru, ţinându-se de mână asemenea tuturor celorlalţi gălăţeni căsătoriţi, nu veţi şti că amândoi au fost la un moment dat dependenţi de droguri.
Nimic din înfăţişarea celor doi tineri frumoşi - el de 29 de ani, ea de 26 – nu va trăda faptul că povestea lor de dragoste a rezistat unor ani petrecuţi în închisoare.
De fapt, deşi erau împreună de ceva vreme, abia după un timp petrecut în spatele gratiilor şi-au oficializat relaţia.
Au greşit împreună, iar acum îşi ispăşesc pedeapsa în celule separate, dar într-un singur suflet, sprijiniţi şi de familiile care îi aşteaptă acasă.
Au venit ieri să le vorbească elevilor despre drama pe care o trăiesc şi să îi îndemne să stea departe de droguri.
Nimic nu merită, spun ei, să îţi arunci toată viaţa la gunoi şi nimic nu e mai cumplit decât momentul în care uşa celulei se închide în spatele tău, în prima zi de detenţie.
Corina: „În weekend începeau distracţiile, drogurile …”
„Eu am început cu drogurile, cred, pe la 19-20 de ani. Eram la o petrecere unde băusem ceva mai mult, iar un prieten mi-a oferit nişte cocaină, ca să nu mă mai simt aşa de rău”.
„Şi atunci a fost bine, chiar m-am simţit altfel”, povesteşte Corina.
A consumat, în special în weekenduri, toate tipurile de droguri, în afară de heroină.
Încetul cu încetul a început să-şi neglijeze obligaţiile zilnice. „În timpul săptămânii aveam totuşi, o viaţă cât de cât normală. De vineri, însă, începeau distracţiile, petrecerile, drogurile ….”.
Nu vorbeşte mult despre viaţa ei, dar ne spune că n-a urmat cursurile nici unui liceu. Că familia ei nu ştia despre droguri şi că a aflat abia în momentele care au urmat arestării ei.
A fost prinsă cu două grame de cocaină, într-un aeroport din Capitală, în timp ce se întorcea spre casă.
În aceeaşi seară, la ieşirea din Brăila, prietenul ei, Alexandru, era săltat de oamenii legii care îi organizaseră un flagrant ca la carte.
„Când te arestează şi ajungi să îţi aştepţi rândul, printre infractori, îţi dai seama că ai pierdut, într-adevăr, totul”, mai spune Corina, fără să clipească.
Îşi asumă trecutul şi încearcă să construiască ceva bun pentru ceilalţi, din greşelile ei.
Alexandru: „Sunt supărat şi pe poliţişti, dar şi pe mine”
„Eu am absolvit liceul Alexandru Ioan Cuza, după care am făcut Facultatea de Mecanică, la Braşov”.
„Am lucrat în Galaţi, la service-uri auto, ca şef de echipă. Am intrat într-un anturaj diferit faţă de al meu şi am început să iau droguri”.
„Mi-am schimbat anturajul, pentru că prietenii cei vechi nu mă mai suportau”.
„Mereu am spus că pot să mă controlez, dar nu era aşa. În weekend luam droguri, luni şi marţi îmi era rău, iar joi deja mă gândeam cum să-mi procur următoarele doze”.
„Familia n-a ştiut, m-am ascuns bine. Spuneam că am mâncat în oraş în momente în care nu puteam să mănânc câte două zile la rând”.
„La un moment dat, sora mea, care e farmacist în Bucureşti, a înţeles. Eram pe litoral, iar când mi-a văzut ochii, mi-a spus direct : „Tu te droghezi!”.
„Au urmat discuţii acasă, a vrut să mă ajute, dar eu am negat şi am refuzat” îşi aminteşte Alexandru.
Flagrant ca-n filme
„La un moment dat, veneam dinspre Brăila la Galaţi. Urma să mă duc la service-ul unde lucram”.
„Când Poliţia Rutieră mi-a făcut semn să opresc, am crezut că e din cauza vitezei, că avem cam 140 de km pe oră”.
„Când să scot actele, m-am trezit cu pistoale pe geam şi cu o cameră de luat vederi. Aveam droguri la mine şi am înţeles imediat”, îşi aminteşte bărbatul momentele răvăşitoare.
Fusese „vândut” de un anume individ pe care Poliţia îl prinsese deja şi care încerca să scape cu o pedeapsă cât mai mică.
Spune că e supărat pe cei care i-au instrumentat dosarul, pentru că nu aveau nici un motiv să fie aşa de duri cu el.
Primise iniţial o pedeapsă foarte mare, asupra căreia s-a revenit apoi. În egală măsură sau poate chiar mai mult e supărat însă, pe el însuşi, fiindcă şi-a făcut tot răul cu mâna lui.
„Când se închide uşa în spatele tău e cumplit!”
Alexandru susţine că n-ar mai apuca-o niciodată pe acest drum. Regretă că şi-a făcut rău, dar şi mai mult că şi-a rănit familia.
Se bucură, însă, că prietenii săi din copilărie, cei a căror companie o refuzase benevol când s-a apucat de droguri, l-au iertat şi vor să îl ajute.
„Când m-au adus la Poliţie, după flagrant, mă gândeam la un sigur lucru: eu aveam o maşină de făcut la service şi eu eram aici, printre infractori”.
„Şi nu aveam cum să mai ajung la muncă. Apoi pot să vă mai spun un lucru: când se închide uşa pentru prima oară, în spatele tău, al închisoare, e cumplit”.
„Atunci mi s-au deschis cu adevărat ochii. Nu o să mai iau niciodată. Nimic în lume nu merită să ajungi acolo”, spune Alexandru.
„Mi-e ruşine de ceea ce am făcut, dar nu mă ascund, să ştiţi. Vreau să înveţe şi alţii din greşelile mele”, susţine tânărul.
Ar dori doar, ca după eliberare să nu fie etichetat prea aspru. Va trebui, cum-necum, să îşi găsească un loc de muncă. Şi pentru asta are nevoie de sprijinul şi încrederea celor din jur.
Renăscuţi
Corina va fi liberă peste 5 luni, iar Alexandru peste mai mult de un an. Va fi momentul în care amândoi vor încerca să tragă cortina peste realitatea crudă a anilor din urmă şi să meargă mai departe cu minţile şi sufletele unor oameni încercaţi, care au trăit multe.
Vor o familie şi, cu fiecare ieşire în faţa elevilor şi studenţilor, vor să contribuie la crearea unei lumi în care copiii lor să nu aibă acces la droguri.
Acţiune pentru elevii de la Carol Davila
Ieri, la Complexul Muzeal de Ştiinţe ale Naturii a avut loc o acţiune de informare a elevilor de la Şcoala Post-Liceală Carol Davila cu privire la riscurile asociate consumului de droguri.
Astfel de informaţii le sunt, de altfel, indispensabile unor viitori asistenţi medicali.
Dintre organizatori şi colaboratori amintim: Centrul Regional pentru Prevenire şi Consiliere Antidrog, Şcoala Post-Liceală Carol Davila, Consiliul Judeţean, Direcţia Judeţeană de Sănătate Publică, Inspectoratul de Jandarmi şi Penitenciarul Galaţi.
Printre cei care au conferenţiat s-a numărat şi coordonatul Centrului Regional Antidrog, Cristina Chelban, care a prezentat un material bogat în informaţii statistice legate de consumul de droguri ilicite.
A urmat şi o prezentare al cărui principal subiect au fost produsele etnobotanice şi efectele nocive ale acestora.
Evenimentul s-a bucurat şi de prezenţa preşedintelui CJ, Eugen Chebac, a managerului de la „Carol Davila”, prof.dr. Barbu Leibovici, a preşedintelui DJSP, dr. Valentin Boldea, şi a directorului-adjunct al Penitenciarului Galaţi, Lucian Varlaam.
Acesta din urmă le-a atras atenţia tuturor celor prezenţi că o simplă lectură a Legii 143/2000, cu privire la pedepsele asociate posesiei şi traficului de droguri, le-ar putea fi suficientă să îi ferească de tentaţie.
