Ne considerăm europeni şi ne pretindem civilizaţi; unii din noi chiar suntem, alţii, deloc.
Cu toţii însă ne cunoaştem drepturile, din ce în ce mai bine, de la an la an. Însă, cu cât le cunoaştem mai bine, cu atât mai repede realizăm că autorităţile locale, conducătorii aleşi sau numiţi, nu dau doi bani pe aşa ceva.
De pildă, în Galaţiul secolului XXI, în Galaţiul în care Uniunea Europeană investeşte zeci de milioane de euro în sisteme de apă şi canalizare, în Galaţiul aşezat între ape – Dunăre, Siret, Prut, mii de oameni nu primesc apă rece la robinet, deşi, atenţie!, plătesc pentru acest serviciu şi nu au nici un fel de datorie.
În timp ce oamenii icnesc de dezgust când intră în WC-urile rău mirositoare, gospodinele blestemă, făcând ciorbe şi tocăniţe cu apă minerală, iar copiii, împreună cu noii lor prieteni, păduchii, merg voioşi la şcoală, primarul promite rezolvarea problemei, iar conducerea societăţii Apă Canal ne explică principiile economice pe care trebuie să funcţioneze o societate comercială.
De parcă i-ar păsa de asta lui tanti Ecaterina, de 72 de ani, care din pensia ei de 380 de lei reuşeşte să fie la zi cu plata întreţinerii, dar care nu mai primeşte apă rece la robinet de două săptămâni!
Nici pe vremea lui Ceauşescu nu se trăia aşa…
Când am intrat în blocul T 1, din cartierul Micro 40, un miros puternic de WC nespălat şi subsol inundat cu fecale ne-a lovit. Holurile blocului nu mai miros, ca pe vremuri, a peşte prăjit sau mujdei de usturoi, ci a mizerie.
Costică Cişleanu, de la apartamentul 35, ne spune: „nu am nicio datorie la întreţinere, dar nu mai am apă rece de marţea trecută…” şi se uită întrebător către nevastă… „Cărăm apă de la cisternă, când vine, că azi nu a venit, să punem la WC măcar, că de băut, cât bem noi?”.
Anişoara Călin, şefa de scară, coboară spre noi: „Nu mai ştim ce să facem… cine e de vină. Cică are administraţia datorii, dar administratoare trebuia să reglementeze asta cu Apă Canal, nu să ne taie apa tuturor”.
„Nu am datorii, dar nici apă! Nici pe vremea lui Ceauşescu nu se trăia aşa… Uitaţi-vă ce păr am în cap. Nici maşina de spălat nu o pot pune”.
„Mai rău e că ne-a tăiat apa rece, dar pe aia caldă ne-a lăsat-o… Cine se spală cu apa aia, fără apă rece? Te opăreşti, naibii, mai bine o oprea pe aia caldă şi ne dădea rece, că încălzeam noi să ne spălăm la subraţ, la fund...”.
Dacă îi întrebi pe aceşti oameni cine este de vină pentru situaţia actuală, părerile sunt împărţite: unii spun că locatarii rău-platnici, în special chiriaşi ai Primăriei. Alţii spun că totul se leagă de fosta conducere a administraţiei.
„Nouă ni se spunea aici «blocul proştilor», adică de naivi ce am fost. Nici noi nu ştim cine e vinovat, dar să ştiţi că şi cei cu datorii, unii din ei sunt foarte necăjiţi, vai mama lor! Aici la parter este o familie cu mulţi copii, nici lumină n-au în casă”, spun oamenii, cerând Primăriei „să vină, domnule, la faţa locului şi să verifice, nu să stea prin birouri ca şobolanii.
„Să vină aici să vadă că noi am plătit întreţinerea şi nu avem apă la robinete”.
Bun-platnici, rău-platnici…
Am mai stat de vorbă cu Ecaterina Trufia, pensionară, de 72 de ani, cu o pensie de 380 de lei şi fără datorii la întreţinere, dar şi fără apă rece. „Ce să fac eu, maică? Să mă duc la uşa ălora cu datorii, să le cer?”, ridică femeia din umeri.
Liliana Hrome, de 38 de ani, are doi copii. Împreună cu soţul, trăiesc dintr-un salariu de 1.000 de lei: „Uite-aşa, cu doi copii, mă descurc. Nu am datorii şi aş vrea ca şi cu apa să se rezolve. Aşa cum am ceas la lumină, la gaze, să ne pună ceas şi la apă… Nu se poate, ne îmbolnăvim fără apă… Pentru băut, cumpăr şi mai iau de la mama, în bidoane”.
Dar nu toţi au o mamă în zonă, care să le permită să ia apă. „Nu ne dau oamenii [cei de la alte blocuri, unde apa nu a fost oprită], doamnă, că au apometre!”, ne spune Dumitra Bădănac, de 56 de ani, mamă a trei copii.
Ruptă de oboseală, cu mâinile crăpate de muncă „în pământ”, Dumitra venea de la treabă, de la SADP, unde este angajată la spaţii verzi. „In-cre-di-bil!”, silabiseşte femeia cu glasul stins în plânsul omului depăşit de situaţie.
„Plătesc la întreţinere, nu am datorii, dar apă nu ne dă. Am un salariu de 560 de lei, ne-a tăiat şi sporul de vechime, nici abonament nu ne mai dau pe maşină… Cu salariul acesta plătesc întreţinerea, dar ei apă nu ne dau… Doamnă, am făcut mâncare cu apă minerală…”.
„La WC vin gândacii pe conducte… Noi suntem mici, doamnă, suntem sclavi, aşa ne consideră ei, că altfel nu înţeleg de ce nu ne dau apă?! Nu stă nimeni pe salteaua cu bani aici, doamnă, spuneţi-le să ne dea apă”, ne-a strigat Dumitra.
În mijlocul discuţiilor a ieşit pe palier şi Rita Costache, chiriaşă a Primăriei şi locatar cu datorii la întreţinere: „Eu m-am despărţit de bărbat şi am două camere, iar el, una. Am avut datorii, dar eu le-am plătit. Fostul soţ are 73 de milioane de dat, dar nu are de unde să dea? Ne-au încărcat la întreţinere, aveam anul trecut 25 de milioane datorie şi 76 de milioane, penalităţi”.
„Dacă mă simt vinovată faţă de ceilalţi vecini? Păi nu, că nu sunt eu de vină că nu sunt bani să plătim datoriile…”.
Femeia nu lucrează; la 53 de ani, mamă a cinci copii, toţi plecaţi în străinătate, are acum grijă de nepoţi: „Am cinci nepoţi, băieţii au plecat acum în Italia, fetiţele le cresc eu”. O întreb de ce nu o ajută copiii să plătească datoriile şi mă fixează: „Păi m-au ajutat, doamnă, anul trecut…”.
Datoriile pentru care s-a oprit apa
Potrivit informaţiilor SC Apă Canal, din data de 16 aprilie, a fost sistată furnizarea apei potabile la un număr de 7 asociaţii. Fiecare este nominalizată, împreună cu datoriile pe care le are:
· Asociaţia de proprietari nr.605 - Micro 40 (blocul T1 sc.1,2,3,4) - sold debitor de 212.003,94 lei,
· Asociaţia de proprietari nr.606 - Micro 40 (blocul T3 sc.1,2,3,4) - sold debitor de 370.121,41 lei;
· Asociaţia de proprietari nr.601 - Micro 40 (blocuri: A6 sc.1,2,3, I1, sc.1,2,3,4) - sold debitor de 417.822,17 lei,
· Asociaţia de proprietari nr.619 - Micro 40 (blocul B sc.1,2,3,4,5,6,7,8) - sold debitor de 320.179,44 lei;
· Asociaţia de proprietari nr.142 - Traian Nord (blocul Avicola sc.1) - sold debitor de 6.118,38 lei;
· Asociaţia de proprietari nr.894-Traian Nord (blocul Avicola sc.2) - sold debitor de 9.514,14 lei;
· Asociaţia de proprietari nr.372 - Micro 17 (blocuri: G2B sc.1,2, G2C sc.1,2,3, G3A sc.1,2,3,4, G4A sc.1,2, G4B sc.1,2, G4C sc.1,2,3,4, G4D sc.1,2) - sold debitor de 438.262,98lei.
La acestea se adaugă şi asociaţia 335 Siderurgiştilor Vest (blocuri: 2A sc.1-5, 2C sc.1-3), unde apa este oprită de la începutul anului - sold debitor de 376.638,40 lei.
Apă Canal explică: De ce se opreşte apa?
În momentul în care am mers la Apă Canal pentru a sta de vorbă cu directorul Gelu Stan, acesta se afla într-o discuţie cu reprezentantul german al consultanţilor pe probleme ISPA. Adică, acel proiect european de zeci de milioane de euro care va moderniza reţeaua de apă şi canalizare.
Ce contează că în acest timp gălăţenilor bun-platnici nu li se furnizează un serviciu pentru care au plătit, conştiincios?
Ne-a răspuns întrebărilor directorul tehnic de producţie, Niţă Podaru: „Avem 43 de asociaţii cărora le furnizăm apă rece cu program, restricţia fiind în intervalul 6-23 şi alte 7 asociaţii cărora nu le mai furnizăm deloc apă rece. În prezent, societatea are de recuperat de la asociaţii 320 de miliarde lei vechi, din care 98 miliarde, penalităţi”.
„Fără bani, Apă Canal acumulează datorii către alte societăţi. Avem 3 milioane de lei numai penalităţi la Electrica şi încă un milion de lei, la ArcelorMittal”.
„În plus, Apă Canal trebuie să plătească şi TVA-ul pentru firmele care lucrează pe proiectul ISPA, iar în caz contrar, lucrările se blochează şi apar alte probleme”.
De ce se „taie” robinetele?
Chiar şi aşa, în condiţiile în care SC Apă Canal are contract cu asociaţiile de locatari şi nu cu fiecare cetăţean în parte, societatea ar fi putut să acţioneze asociaţiile datoare în judecată, pentru recuperarea pagubelor. Da, dar o astfel de procedură durează mai mult, timp în care datoriile se acumulează, generează penalităţi ş.a.m.d.
Nu este atunci mai simplu să se „taie” datoriile?, că de gura vecinilor sau de mizeria din WC-urile, la un moment dat, probabil că datornicii vor începe să plătească. Cam asta este logica Apă Canal.
Niţă Podaru: „Avem foarte multe procese, dar sunt de durată şi se ajunge la alte lucruri. Timpul trece, datoriile se acumulează şi ajungem ca nici noi, societatea, să nu mai putem să plătim, la rândul nostru, datoriile, aşa că intrăm în blocaj”.
Diferenţa dintre sărac şi nesimţit
Povestea cu rău-platnicii este şi nu este adevărată. Unii sunt, într-adevăr, foarte amărâţi, însă nimeni nu poate nega că alţii ar putea găsi bani să îşi plătească datoriile la întreţinere, însă preferă să facă altceva cu banii.
Din cauza unor astfel de iresponsabili, care consideră că banii pot fi mai iute investiţi în vacanţe, termopane sau gresie prin casă, alţi gălăţeni de bună credinţă suferă fără apă la robinet.
„Este adevărat, în asociaţii sunt şi oameni fără posibilităţi. Însă, din experienţa noastră am sesizat că oamenii necăjiţi sunt 5-8 la sută din datornici. Restul sunt persoane cu posibilităţi financiare, dar care nu înţeleg să plătească pentru ce au consumat”.
„Ba chiar am întâlnit cazuri în care în momentul în care am oprit apa, într-o zi, aceşti datornici au făcut rost de bani şi au plătit… De aceea vă spun că la noi şi mentalitatea este greşită… Nu este normal, suntem în UE, dar mentalitatea este rudimentară”.
Administratori care nu se ţin de treabă
Nu trebuie neglijată nici problema proastei gestiuni a anumitor administratori de bloc. „Asociaţia nu înţelege să plătească facturile către Apă Canal, care oricum sunt mult mai mici decât alte facturi ale lor, cam 7 la sută… Dar administratorul preferă să plătească lumina, că altfel, o taie Electrica, sau gazele, sau alte servicii”.
„Se plătesc salariile administratorilor, sau cine ştie ce lucrări, iar Apă Canal rămâne pe ultimul loc. Noi nu putem deveni banca datornicilor! Dacă un administrator te reprezintă cu adevărat, păi bate din uşă în uşă la datornici şi le cere să îşi plătească datoriile”, spune Niţă Podaru.
Ultima soluţie, branşament individual
Exasperaţi că nu primesc un serviciu pentru care au plătit în mod corect, oamenii se gândesc la branşamente individuale, soluţia pe care au ales-o mai mulţi gălăţeni bun-platnici care au ghinionul de a trăi în blocuri cu vecini rău-platnici.
Însă costurile pentru un astfel de branşament individual costă în jur de 1.000 de lei, bani de care nu dispun chiar toţi.
„Noi suntem pensionari, nu avem de unde da”, spune Costică, iar preşedinta de scară vine cu o idee: „Dacă ne-ar da Apă Canal o posibilitate să plătim în rate lucrarea, am face toţi pe scară şi am scăpa”.
Directorul tehnic executiv, Niţă Podaru, spune că în ultima perioadă, SC Apă Canal a dat avize pentru 3.000 de astfel de branşamente individuale. Totuşi, e bine de ştiut că nu cei de la Apă Canal fac lucrarea, ci firme private, societatea de apă oferind doar asistenţă tehnică.
„Şi eu locuiesc la bloc. Dacă eu, personal, m-aş afla într-o astfel de situaţie, aş avea grijă ca administratorul să îşi facă treaba. Să recupereze datoriile de la locatari şi, în cele din urmă, dacă nu aş scoate-o la capăt, aş opta pentru branşament individual”.
De două săptămâni, primarul promite ajutor
După ce şi acum două săptămâni, când am abordat acelaşi subiect, s-a declarat „împotriva opririi apei reci la cetăţeni”, primarul Dumitru Nicolae a declarat şi în această săptămână acelaşi lucru.
Edilul a promis, ca şi acum două săptămâni, că va discuta cu directorul Apă Canal, Gelu Stan, în vederea repornirii furnizării de apă potabilă către cetăţeni. „Nu sunt adeptul tăierii apei potabile la oameni, vom discuta cu cei de la Apă Canal”, a promis primarul.
Pe de altă parte, primarul recunoaşte că mulţi din datornicii la întreţinere sunt chiriaşi ai Primăriei, însă Dumitru Nicolae nu este partizanul ideii evacuării oamenilor din casele de stat.
Primarul dă vina pe parlamentarii gălăţeni Bogdan Ciucă (PC) şi Mihail Boldea (PDL), care le-ar fi promis oamenilor că vor elabora o lege menită să şteargă datoriile sau penalităţile la întreţinere.
„Dacă ei vor să îi ajute pe gălăţeni, să le plătească acum datoriile, că oamenii nu au mai plătit gândindu-se că datoriile le vor fi şterse… Aceşti parlamentari ar fi trebui să facă ceva în Parlament, să rezolve astfel de cazuri”, a declarat primarul.
Mihail Boldea îşi oferă ajutorul
În timp ce primarul promite ajutor, conducerea Apă Canal oferă explicaţii, iar cetăţenii bun-platnici suferă alături de cei cu datorii, deputatul PDL Mihail Boldea s-a decis să se implice în rezolvarea problemei.
Fie că este vorba despre folosirea unei oportunităţi pentru a-şi câştiga simpatizanţi, fie că pur şi simplu nimeni altcineva din cei 12+2 parlamentari de Galaţi nu s-a gândit să-i ajute pe aceşti oameni necăjiţi, deputatul Mihail Boldea şi-a oferit sprijinul.
Printr-un comunicat de presă, Boldea a anunţat că este dispus să-i reprezinte în instanţă pe cetăţenii care vor da în judecată Apă Canal pentru faptul că li s-a tăiat apa potabilă.
“Prin această acţiune, Gelu Stan şi Dumitru Nicolae au dovedit o totală lipsă de respect pentru sănătatea gălăţenilor, ca să nu mai spun de faptul că acţiunea în sine este abuzivă şi ilegală”, a declarat deputatul Mihail Boldea.
Acesta a declarat că vrea să îi ajute pe gălăţenii care doresc să pornească acţiuni în instanţă împotriva conducerii Apă-Canal pentru reluarea furnizării apei reci, dar şi pentru obţinerea unor despăgubiri.
O altă acţiune deschisă de deputat se referă la un caz cel puţin ciudat. Potrivit comunicatului lui Mihail Boldea, „reprezentanţi ai Apaterm, societatea de termoficare din municipiu, promite asociaţiilor de locatari că va relua furnizarea apei reci, dacă locatarii sunt de acord ca asociaţia să fie administrată de Apaterm” – situaţie care, probabil, poate fi crezută doar de cei mai naivi dintre cei naivi, având în vedere că Apaterm şi Apă Canal sunt două societăţi distincte.
