Imaginea frumosului oraş Galaţi, dalat cu eleganţă în multe locuri, dar de cam mult timp, se şifonează: nici dalele romanilor n-au rezistat la infinit – şi ăştia construiau cu materiale de calitate, nu româneşti!
La bănci, pe Brăilei, unde se plimbă lumea mai vârtos, cu treabă sau fără, ni se pregăteşte ceva! Primăria dă semne că se apucă de reparat dalele distruse.
Dacă o luăm pe Brăilei, o stradă etalon pentru partea de centru a oraşului nou (băncile urmau să creeze de fapt aici centrul-centrului, gândeau după ’90 arhitecţii), ne tot împiedicăm de dale sparte, gropiţe şi bucăţi de mozaic distruse complet.
Cea mai vizibilă este degradarea, paradoxal, în zona unde se strâng toţi banii din dările gălăţenilor: Direcţia de Finanţe Publice.
Dar trotuarele sunt ale Primăriei, nu ale Finanţelor sau ale băncilor din preajmă, care ar avea însă interes poate să-şi arate stabilitatea şi prin lucrări gospodăreşti…
Pe aceeaşi stradă, coborând spre Trei Star, trecem în fiecare zi pe lângă mari jardiniere construite în anii comunismului pentru flori, spre a aduna însă în ale acum: cutii de bere, hârtii, pământ sterp sau bălării, mai precis „traista ciobanului”.
Dalai saga…
De la Constantin Comăniţă, care a condus 25 de ani, până anul trecut, serviciul de reparaţii străzi al Primăriei, am aflat câte ceva din poveştile legate de dalele gălăţene.
În zona băncilor de pildă, dalele sunt cam vechişoare: s-au pus acum 3 ani. Unele s-au pus pe banii Primăriei, dar şi ai unor bănci, iar lucrările le-au făcut firme diferite.
Dl Comăniţă a condus şi dalările de la teatrele gălăţene şi din alte zone ale oraşului. Spune de pildă că acelea de la Potcoava de Aur, ca şi cele de pe Brăilei, pe partea de stradă de peste drum de Spitalul Judeţean, au fost fabricate local: de ICMRSG.
Primele dale puse la Galaţi au fost cele de la Romarta veche, pe vremea primarului Ion Caranghel, înainte de Revoluţie.
De observat, însă, că rezistă mai bine decât cele contemporane, chiar dacă astea noi sunt mai galeşe, mai colorate…
