Sindicaliştii din Sănătate au intrat în grevă ieri, la ora 7.30, în toate spitalele şi unităţile sanitare din judeţ (mai puţin în cabinetele medicilor de familie), potrivit preşedintelui filialei locale a Federaţiei Sanitas, Paraschiv Sălăvăstru.
Iar dacă protestele s-au desfăşurat, în linii mari, fără incidente, acest lucru nu înseamnă că nu n-au găsit şi gălăţeni nemulţumiţi.
Revendicările greviştilor
În curtea Spitalului Clinic de Urgenţă s-au adunat, de dimineaţă, zeci de sindicalişti cărora măsurile de austeritate anunţate de Guvern li se par inacceptabile.
„Suntem împotriva reducerii salariilor cu 25 la sută, a diminuării pensiilor şi a efectuării de disponibilizări din rândul personalului din sistemul sanitar şi din cel de asistenţă socială. Se pregăteşte reducerea unui număr semnificativ de paturi de spital la nivel naţional şi renunţarea la circa 30.000 de angajaţi din acest sector”.
„Ne mai nemulţumeşte şi lipsa finanţării. De la Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, prin intermediul Casei Judeţene, primim lunar o sumă mai mică de bani, tocmai de aceea nu mai putem cumpăra pentru bolnavi materiale sanitare, medicamente şi nu putem plăti utilităţile unităţilor. În acest ritm vom ajunge şi la reduceri de personal”.
„Mâine şi poimâine se va picheta sediul Prefecturii, iar în ziua adoptării răspunderii se va organiza o altă grevă”, a precizat reprezentantul conducerii sindicatului Sanitas la protestul de la Judeţean, Carmen Vrabie.
Nervi întinşi la maxim, în poarta spitalului
La intrarea în spital, însă, răbdarea gălăţenilor care aşteptau să–şi viziteze rudele internate era pe sfârşite.
„Aseară mi-am internat copilul la Neurochirurgie. Nu ştiu nimic de el şi e doar un copil, nu trebuie să-l văd şi să vorbesc cu doctorul? Eu sunt solidar cu personalul medical, dar n-am nicio vină. Eu să fiu de partea tuturor, iar de partea mea să nu fie niciodată nimeni?” ne spune domnul Florin.
Vrea să intre şi să afle ceva de soarta copilului, dar poarta principală rămâne închisă. Nu e oră de vizită, ba mai e şi protest, aşa că nu se poate intra.
În spate, o femeie se uită cu ochi pierduţi la zecile de grevişti. „Am venit aici la un bătrân. Trebuie întors de pe o parte pe alta şi am venit să văd ce e cu el, să-i aduc şi câte ceva din ce-i mai trebuie”, spune doamna Florea, nedumerită.
Să mai aştepte la poartă sau să se ducă acasă şi să revină, dacă va mai avea posibilitatea, după-amiază?
Protest şi la Ambulanţă
Serviciul Judeţean de Ambulanţă a protestat timp de o oră, la sediul său, cu circa 10 angajaţi care nu se aflau în timpul orelor de serviciu. Astfel, urgenţele au fost asigurate.
Totuşi, mai dureros pentru gălăţeni s-ar putea dovedi nu atât mitingul, cât mai degrabă celelalte măsuri de protest pe care sindicaliştii le-au anunţat.
„Nu vom mai face externări, în perioada imediat următoare, adică nu vom mai transporta la domiciliu bolnavii imobilizaţi sau în imposibilitate de a se deplasa singuri sau cu alte mijloace de transport. Nu vom mai efectua nici alte transporturi neasistate”, a precizat liderul Federaţiei Naţionale Sindicale „Ambulanţa”, Constantin Şandru.
Totuşi, sindicaliştii speră ca guvernanţii să se răzgândească în privinţa reducerilor, astfel încât aceste măsuri de protest să fie abandonate. Potrivit programului federaţiei, mâine va avea loc un pichet al Prefecturii.
Concluzii - lipsa de respect costă!
Greva de ieri s-a încheiat la ora 14.00, dar pare să fi fost un prim episod dintr-un protest de amploare.
Nu este prima dată când un Executiv ameninţă Sănătatea cu disponibilizări (în ciuda lipsei acute de personal din anumite sectoare) şi nici prima oară când se vehiculează scăderi de salarii sau diminuări ale sumelor alocate pentru cumpărarea medicamentelor şi întreţinerii spitalelor.
De această dată însă mulţi dintre sindicalişti sunt hotărâţi să le reamintească aleşilor că personalul medical priveşte zilnic moartea în faţă şi că fără să fie susţinut s-ar pierde nenumărate vieţi.
Din păcate, la mijloc rămâne pacientul care, în ciuda asigurărilor repetate din partea medicilor, nu poate să nu se întrebe: „Atunci când o să am eu nevoie, oare o să mă ajute cineva?”
