În aceste zile, destule persoane cunoscute ni se adresează cu o voce pe care nu le-o mai recunoaştem din cauza răguşelii. Ce determină şi cum se combate afecţiunea care se manifestă şi prin acest simptom - laringita - ne-a explicat dna dr. Liliana Paraschivescu, medic de familie.
Laringita este o inflamaţie a mucoasei laringiene, în general superficială la adult şi ceva mai mai gravă la copil (din cauza particularităţilor anatomice ale laringelui acestuia, precum şi a aptitudinii mai reduse de a controla expulzarea secreţiilor prin tuse).
Această afecţiune poate fi o consecinţă a variaţiilor bruşte de temperatură (exterioară), a prezenţei focarelor infecţioase de vecinătate (amigdalite, rinosinuzite). Consumul şi abuzul de alcool şi tutun favorizează apariţia laringitelor acute. Mai rar, apare prin inhalarea unei atmosfere poluate cu gaze iritante, fum etc. La copii, laringita apare ca urmare a infecţiilor acute respiratorii virale sau bacteriene.
Evoluţia, de obicei de scurtă durată, evoluează spre vindecare în câteva zile. Totuşi răguşeala nu dispare imediat. Fenomenul de afonie - lipsa vocii - dispare mai greu la femei. Rareori infecţia ajunge să coboare în arborele traheo-bronsic, în special la vârstnici.
Laringita acută îmbracă două forme, cu tratament diferit, în funcţie de vârstă: laringita acută nespecifică şi laringita acută simplă la copil.
Simptomele bolii sunt răguşeala, disconfort în gât, dureri locale uşoare. Se mai pot asocia tusea, febra moderată precum şi instalarea mai uşoară a oboselii.
Leziunile inflamatorii sunt simetrice, afectând ambele corzi vocale, de regulă cu prezenţa secreţiilor. La copii, debutul este precedat de o simplă jenă în gât, cu uşoara febră şi tuse iritativă, dar poate îmbrăca şi forme mai grave. Răguşeala persistă până la deplina vindecare.
Diagnosticul trebuie stabilit de către medicul de familie şi medicul specialist ORL, care recomandă tratamentul adecvat.
În ceea ce priveşte tratamentul, este esenţial repausul vocal (evitarea vorbirii, cântatului). Se mai recomandă inhalaţii cu substanţe balsamice, antiinflamatorii.
Pentru formele cu alterarea stării generale, tratamentul include şi repausul la pat, într-o încăpere cu temperatură adecvată (20-22 grade) şi, la nevoie, administrarea de antibiotice.