- Ca să ajungi la magazine şi tarabe, trebuie întâi să treci testul scărilor * Sute de gălăţeni merg prin piaţă în fiecare zi, până la prânz * Se vând de toate, de la legume şi lactate, până la saltele, haine şi cărţi
Chiar şi într-o zi de muncă, prin piaţa din Micro 19 au drum, încă de dimineaţă, sute de gălăţeni. Cei care nu vând şi nu cumpără se mulţumesc să se plimbe doar de la un stand la altul, poate-poate o apărea, pe undeva, vreun chilipir. Alţii îşi expun grotesc infirmităţile şi neputinţa, ca să le mai smulgă trecătorilor un oftat şi câteva monede. Pentru gălăţenii singuri, piaţa e un loc de evadare pentru că din mijlocul mulţimii pestriţe, lumea se vede altfel. Mai ales vârstnicii ieşiţi la plimbare îşi umplu zilele vorbind la nesfârşit despre politică, sărăce, despre vremuri vechi şi noi. Din păcate, cei mai mulţi dintre gălăţenii care trec zilnic pe aici sunt prea obosiţi sau prea blazaţi ca să mai vadă că locul ar avea nevoie de o faţă nouă. Alţii, însă, mai au încă puterea să privească în jur şi să le ceară insistent autorităţilor să intervină şi pe strada lor.
Paşi mici pe treptele capcană
Pe domnul Vasilache, în vârstă de 63 de ani, l-am găsit la câteva străzi depărtare de piaţă. Ne-a făcut semn şi ne-a zis că trebuie neapărat să îl sprijinim. Vrea demult să aducă în atenţia Primăriei faptul că scara care face legătura între zona restaurantului Neacşu şi piaţă e stricată. De fapt, în plină zi, starea proastă în care se află mai ales treptele inferioare le pune probleme în special vârstnicilor care nu mai pot coborî în pas sprinten sau copiilor care riscă să se dezechilibreze şi să se ajungă din nou acasă cu genunchii juliţi. Noaptea, însă, acestea pot fi o problemă pentru orice gălăţean care nu îşi calculează bine paşii. „Nici măcar nu vorbim despre o investiţie mare. Cât poate costa să repari câteva trepte? Am tot cerut să se rezolve, dar până de curând nu s-a mişcat nimic. Dar am încredere că de acum se va face ceva şi aici, la noi”, ne spune domnul Vasilache.
Lăcătuşul anticar
Cine trece cu bine de testul scărilor, îl găseşte, după vreo câteva minute de mers la pas, pe Gheorghe Sacară de 53 de ani care vine cu cărţi în Piaţă, ori de câte ori poate. Locul pe care şi l-a ales ca să îşi expună volumele e o bordură înălţată din piatră. Îi ţin companie vreo doi sau trei vânzători cu marfă de talcioc. Cele peste o sută de cărţi uşor ponosite îşi aşteaptă cumpărătorii, uneori şi luni la rând. Paginile sunt îngălbenite, copertele uşor îndoite, dar pentru un cititor pasionat şi cu puţini bani în buzunar, astfel de detalii nu prea contează. „Pentru mine le-am cumpărat demult. Am bibliotecă acasă şi pot să v-o arăt. N-am cumpărat cărţile ca să le vând mai departe. Pe cuvântul meu. În funcţie de carte, le dau cu 1 leu sau 2 lei volumul. La cât ar fi trebuit să le cumpăr, ca să le vând atât de ieftin mai departe?”, spune bărbatul. Declară că e lăcătuş şi că vânzarea de cărţi nu e ocupaţia sa de bază. În zilele în care găseşte câte ceva de lucru, cu ziua, nu iese în piaţă. „Depinde cum îmi merge. Cărţile nici nu le-aş vinde, dar trebuie să le dau, că am nevoie să mai şi mănânc, nu? Am de toate. Şi literatură şi tratate şi altele. Am şi toată colecţia de 15 lei. Nici nu ştiu dacă mai e cineva prin Galaţi care să o aibă completă şi să o scoată la vânzare, la preţ mic”, mai spune Gheorghe Sacara. Anticarul de ocazie constată, însă, cu tristeţe, că gălăţenii nu prea îi cumpără cărţile, indiferent cât de ieftin le-ar da. Reuşeşte să vândă doar câteva pe zi, cât să scoată câţiva lei.
Piaţă mică, preţuri mari
Prea puţini sunt gălăţenii care reuşesc să îşi umple sacoşele cu de-ale gurii, cumpărând din Piaţa din Micro 19. Preţurile nu sunt nici mai mici, nici mai mari decât cele din Piaţa Centrală. Cartofii se dau şi cu 1,7 lei, chiar dacă se mai găsesc şi cu 1,5 lei. Cele mai ieftine fructe rămân prunele de 2,5 lei şi strugurii de 3,5 lei. Sunt demni de luat în seamă şi pepenii de 70 de bani sau 80 de bani, dar şi perele de 3 lei. Pe aleea care duce din Piaţă spre staţia de troleu, mai vin femei cu lapte şi brânză pe care le puteţi cumpăra direct din sacoşă. Uneori, se mai vinde şi miere de albine, în acelaşi regim. Pieţarii din Micro 19 se descurcă acum aşa cum pot. Mult mai rău le este iarna, când frigul le intră în oase şi le îngheaţă marfa de pe tarabe, dacă nu au grijă să o ferească de muşcătura gerului.
