Anul 2012 a fost unul crud pentru viaţa artistică, academică şi politică a Galaţiului. În acest an au dispărut dintre noi nume importante ale vieţii publice
În luna aprilie a plecat în lumea celor drepţi prof. dr. ing. Ion Crudu. Ion Crudu (n.29 august 1927, Com Scheia, Sat Mihoveni, jud. Suceava), primul rector al Universităţii „Dunărea de Jos” din Galaţi (intre 1974 si 1981).
Diplomat al Universităţii Tehnice „Gh.Asachi” din Iaşi, Facultatea de Mecanicǎ (1950), Doctor inginer la Universitatea Tehnicǎ „Gh.Asachi” din Iaşi (1969). Senator de onoare al Universităţii „Dunărea de Jos” din Galaţi, Ion Crudu a fost profesor la Universitatea „Dunărea de Jos” (1974-1999); vicepreşedinte al Asociaţiei Române de Tribologie (1978), membru al Societăţii de Tribologie din Germania (Gesellschaft fur Tribologie) (1981), fost redactor şef al Analelor Universităţii din Galaţi (1976), fost redactor şef al Fascicolei de Tribologie (1982), membru în Colegiul de redacţie al revistei „Trenie i iznos” al Academiei Ruse (2001), membru corespondent al Academiei de Stiinte Tehnice din Romania.
In cercetarea ştiinţifică a introdus conceptul de „tribosistem special” şi de „tribomodel” cunoscute şi apărute pe plan naţional şi internaţional. In 1978 a organizat la Galaţi prima conferinţă a specialiştilor în frecare şi uzură „TRIBOTEHNICA-78”, iar în 2003 „ROTRIB-03” cu participare internaţionala. A condus 29 teze de doctorat în Tribologie şi Încercări de materiale şi sapte în maşini Agricole la Iaşi. A elaborat, singur sau în colectiv, 39 de lucrări prezentate la sesiuni şi conferinţe în străinătate (Anglia, Italia, Bulgaria, Franţa, Japonia, Polonia, Serbia, Elveţia, Danemarca, Moldova, Rusia, Cehia, Austria, Turcia, Ungaria ş.a.) şi 97 de comunicări în ţară. Este autor şi coautor la 19 brevete de invenţie şi la 40 contracte de cercetare ştiinţifică. Prin plecarea sa, comunitatea academica pierde un om de mare valoare.
În luna iulie, a plecat dintre noi judecătorul Viorel Daghie, omul care s-a dedicat trup şi suflet activităţii de judecător şi şi-a împărtăşit experienţa cu sutele de studenţi de la Facultatea de Drept, unde a predat încă de la înfiinţare. Pe 1 mai 2006 a ieşit la pensie. Ultimul post ocupat de judecătorul Daghie a fost cel de preşedinte la Secţia Comercială, maritimă, fluvială şi de contencios administrativ a Tribunalului Galaţi.
În luna septembrie a decedat un monstru sacru al muzicii uşoare româneşti, Nicolae Niţescu. Unul dintre cei care l-au cunoscut cel mai bine pe maestru a fost Teodor Munteanu, cel care a şi acordat un interviu "Vieţii Libere", în momentul în care s-a aflat despre trecerea în nefiinţă a regelui romanţelor. „Chiar dacă pe scenă am fost rivali, a existat întotdeauna un respect deosebit între noi. De departe, Nicolae Niţescu a fost unul dintre cei mai mari solişti ai muzicii uşoare româneşti. S-a născut la Galaţi, pe 17 noiembrie 1929 şi a locuit într-o casă, pe strada Morilor, colţ cu Muzicii. A urmat Liceul "Vasile Alecsandri", unde l-a avut profesor pe Spiru Xantopol, apoi imediat a plecat la Bucureşti. M-a fascinat de când, copil fiind, mergeam pe stradă şi l-am auzit cântând, la radio: m-a urmărit multă vreme timbrul vocii sale. A avut o longevitate pe scenă de peste 60 de ani. La Bucureşti, l-au luat imediat la Teatrul "Constantin Tănase". Mergeam la concertele lui, sălile erau arhipline. Cânta cu Gigi Marga, cu Luky Marinescu, născută la Cahul, dar mutată apoi la Galaţi. Ne-am cunoscut în timpul înregistrărilor la Radio România şi la TVR. Eu, în 1965, după ce am intrat la Teatrul Muzical, ca solist, am vrut să dau examen la Bucureşti, la Radio, în faţa unei comisii alcătuite din Mălineanu, Giroveanu, Veselovschi, Grigoriu. Toţi au spus că semăn la voce cu Niţescu şi m-au amânat. M-am pregătit cu maestrul Fromi Moreno, străduindu-mă să nu mai semăn cu Niţescu, deşi, la bază eram tot Tino Rossi, ca şi el. Apoi, el a început să vină foarte des la Galaţi, eu am început să când la radio şi la TVR şi ne-am întâlnit pe platourile de filmare. Întotdeauna ne-am privit cu plăcere, fără pic de răutate, cum există în lumea artiştilor. Era un om minunat, îi ajuta pe alţii. Era preferatul compozitorilor, nu cred că a existat vreunul căruia să nu-i fi cântat piesele. În ultimii ani, de când realizez emisiuni la VOX TV, l-am intervievat şi am difuzat melodiile sale de multe ori. Cu soţia lui s-a cunoscut de când erau copii şi au avut peste 60 de ani de căsnicie - este, şi din acest punct de vedere, un exemplu pentru noi. Cânta, de fiecare dată, cu emoţie şi satisfacţie la Galaţi. Este Cetăţean de Onoare al municipiului nostru. A colindat toate continentele, ca mesager al muzicii uşoare româneşti. Păcat că, la plecarea sa, pe 18 septembrie, nimeni nu a scris şi niciun post de televiziune nu a consemnat. Ar trebui să se dea unei străzi numele său, să amintească lumii de vocea sa, care a încălzit multe suflete”, a spus Teodor Munteanu.
În noiembrie, politica gălăţeană l-a pierdut pe Traian Mândru. Inginerul Traian Mândru a fost subprefect şi apoi prefect al judeţului Galaţi, fost senator PSD şi fost director al Camerei de Comerţ şi Industrie Galaţi.
Traian Mândru a fost, oficial, primul subprefect al judeţului Galaţi, desemnat în 1990, de fostul CPUN, având susţinerea navaliştilor, având în vedere că, până atunci, fusese director tehnic la Şantierul Naval. Traian Mândru a făcut echipă cu prefectul Nicolae Beuran şi cu celălalt subprefect, George Kramer. Dacă iniţial a fost liberal, Traian Mându şi-a schimbat ulterior opţiunile politice, devenind social-democrat. După experienţa în administraţie, dobândită în funcţia de subprefect vreme de şase ani, Traian Mândru a fost ales, în anul 2000 consilier local. A renunţat la mandat pentru a deveni prefectul judeţului Galaţi, post din care a demisionat în vara anului 2004 pentru a se dedica activităţii din PSD. A fost apoi, consilier al primarului Dumitru Nicolae, iar din septembrie şi până la finele anului 2008, Traian Mândru a ocupat funcţia de senator PSD în Parlamentul României, înlocuind-o pe Adriana Ţicău, devenită între timp eurodeputat.
În ultimele zile ale anului 2012 a murit sculptorul Grigore Patrichi-Smulţi . Acesta a fost unul unul dintre reprezentanţii de seamă ai artei contemporane româneşti, născut în comuna Smulţi (Galaţi), pe 3 august 1937, artist care din dragoste şi respect pentru satul natal şi-a adăugat la patronimul său toponimul Smulţi.
A absolvit Liceul de Artă „Octav Băncilă” din Iaşi şi Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din Bucureşti, secţia sculptură, clasa profesorului Constantin Baraschi, promoţia 1966. A debutat în acelaşi an în cadrul Bienalei de Sculptură-Pictură. A lucrat ca profesor în învăţământul liceal, participând cu regularitate la expoziţiile din Capitală. De-a lungul anilor şi-a organizat expoziţii personale la Bucureşti, Brăila, Galaţi, Ploieşti, Slobozia, Călăraşi, Tecuci, Piteşti, Craiova, a participat la taberele şi simpozioanele naţionale de creaţie de la Măgura Buzăului, Arcuş, Lăzarea, Hobiţa, Scânteia-Iaşi, Oarba de Mureş, Valea Doftanei, Soveja etc., a făcut importante donaţii muzeelor din Tecuci, Brăila şi Călăraşi, a primit titlul de Cetăţean de Onoare al municipiilor Călăraşi şi Tecuci. Lucrări ale sale se găsesc în colecţii de stat şi private din ţară, Austria, Elveţia, Franţa, Grecia, Italia şi Olanda.
Dumnezeu să-i ierte!
