Campanie VL - Meserii uitate: Ceasornicarul care nu poartă ceas
Foto: Foto: Angela Ribinciuc

Campanie VL - Meserii uitate: Ceasornicarul care nu poartă ceas
Evaluaţi acest articol
(3 voturi)

Din start, Doru Delicoti a făcut o remarcă: nu meseria de ceasornicar e pe cale de dispariţie – ceasuri se vor purta tot timpul - ci numărul celor care se pricep să le repare a scăzut drastic. Cu 40 de ani în urmă, când a început el să se apropie de această profesie, la Galaţi erau peste 40 de ceasornicari, în toate cartierele. Acum mai sunt doar trei locuri unde gălăţenii îşi pot repara ceasurile: la Loto Prono (în Centru), în Ţiglina I şi  în Piaţa Centrală. Însă la Doru Delicoti oferta e mai amplă, pe lângă reparaţii şi întreţinere, clienţii pot găsi cele mai durabile baterii, dar şi cele mai bune mărci de ceasuri.

Autorizat dinainte de 1989

„Eram la liceu şi aveam un prieten, acum plecat în America. Avea un atelier de ceasornicărie pe Traian, lângă fostul Liceu 3. Eu făceam practică, eram în anul cinci, la Liceul CFR şi îmi plăcea mai mult să stau la el în atelier decât la practică”, îşi aminteşte Doru Delicoti. „Am fost avantajat şi de faptul că la terminarea liceului s-a dat acea hotărâre de guvern legată de policalificare. Angajându-mă la Cooperativa Avântul, am făcut nişte cursuri la Arad, la fabrica de ceasuri, unde am stat vreo patru ani. Zece ani am lucrat la Avântul, apoi am fost mandatar – aveam o cotă fixă, plăteam asigurările sociale şi, în rest, cât câştigam era al meu. Fiind mai rebel, mi-am luat, încă de pe vremea lui Ceauşescu, autorizaţie, şi am început să lucrez ca particular. Am vrut să fiu pe cont propriu pentru că ne umileau cu controale cei de la birouri. Ne căutau şi în buzunare. Am şi eu demnitatea mea de meseriaş”, mărturiseşte Doru Delicoti.

„Tinerii vor bani - mulţi şi repede”

A avut chioşcuri de reparat ceasuri, de-a lungul timpului, în faţă la Biserica evreiască,  apoi lângă Câinele Negru, în Piaţă, şi apoi pe Saturn, pe locul unde ulterior, în 1994, şi-a ridicat actualul magazin. După Revoluţie a fost plecat în Spania, însă s-a întors repede, convins că are mai multe de făcut acasă. Firma sa se numeşte Hori-Lu SRL, de la numele celor doi gemeni ai săi, Horia (programator) şi Luoana (studentă la Medicină): „Societatea actuală nu e favorabilă profesiilor care te solicită – cum e cea de ceasornicar. Tinerii de astăzi vor bani mulţi şi repede”, spune Doru Delicoti. Mărturiseşte că, paradoxal, cel mai greu nu îi este să stea ore în şir deasupra mecanismelor din ce în ce mai sofisticate ale ceasurilor moderne, ci… să se facă înţeles de oameni: „Nici nu mai am răbdare, vorbesc uneori atât de încifrat şi concentrat, încât clienţii nu înţeleg întotdeauna ce vreau să le spun. Sunt oameni care dau bani mulţi pe câte un ceas sau vor să-şi cumpere  şi mă întreabă cum e, iar eu le spun sincer: e un gunoi, fără să detaliez, pentru că nu am timp, şi atunci rămân blocaţi”. Vorbind despre cele  mai bune mărci de ceasuri, Doru Delicoti afirmă: „Sub aspectul raportului calitate-preţ, sunt în ordine: Casio şi  Grovana, apoi Tissot şi Cyma. Iar preţurile sunt între 500 şi 1000 de euro”.

Reparaţii – de la 20 la 1.000 de lei

Reparaţia unui ceas poate costa de la 20 de lei până la 1.000 de lei, incluzând manopera şi piesele, în funcţie de complexitate. Cel mai mult costă la ceasurile Cronograf, de pildă. „O revizie la un ceas automat poate ajunge până la 500 de lei şi se face, în funcţie de mediul şi condiţiile în care este purtat ceasul, la un interval de doi până la şapte ani. Ideal este să fie păstrat într-un mediu constant, ca temperatură şi umiditate, între 17 şi 20 de grade, pentru a nu i se usa uleiul în mecanism. Sunt anumite baterii care, dacă nu mai au curent în ele şi sunt uitate în ceas, oxidează şi afectează, astfel, contactul ceasului, ceea ce e grav. În cazul bateriilor Varta, acest lucru nu se întâmplă”. 

„La recondiţionat pendule sunt selectiv”

Doru Delicoti recondiţionează şi pendule: „E treabă migăloasă, aşa că la pendule sunt selectiv. Trebuie confecţionate piese, nu se găsesc, e prea mult de lucru pentru un singur om, iar facturile pot ajunge destul de mari”. Nu atât criza, cât introducerea TVA-ului şi apoi mărirea acestuia l-au afectat: „A trebuit să reduc din adaosul comercial ca să nu urc prea mult preţurile”. Iar preţurile la reparaţii le stabileşte şi după un factor subiectiv: „Am clienţi statornici, unii chiar de 40 de ani. Cum pot să le percep manoperă acelor oameni care, de-a lungul timpului, mi-au trecut mereu pragul?”, întreabă ceasornicarul cu suflet mare. Are şi câte trei generaţii de clienţi din aceeaşi familie.

Marele său of este că nu are un ucenic de 20 de ani care să ştie limba engleză: „Sunt firme mari importatoare de ceasuri, dar nu au personal care să se priceapă şi la mecanismele ceasurilor”.

Are două dorinţe: să-şi facă un atelier mai performant şi să vină ziua în care fiul său, Horia, să-i spună, din proprie iniţiativă, că vrea să-l urmeze în profesie. Când este la serviciu, Doru Delicoti nu poartă ceas la mână: „Ca să nu fiu părtinitor. Iar dacă aş purta, cu siguranţă ar fi unul de firmă, însă nu vreau să stârnesc curiozităţi”, explică cel căruia, în 40 de ani, i-au trecut prin mână sute de mii de ceasuri. Şi, chiar dacă sunt atât de multe, pe unele le recunoaşte imediat…

Citit 9253 ori Ultima modificare Joi, 24 Ianuarie 2013 18:24

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.