GALERIE FOTO / Trotuarele... funerare ale Galaţiului. Semnele morţilor violente se întâlnesc la tot pasul

GALERIE FOTO / Trotuarele... funerare ale Galaţiului. Semnele morţilor violente se întâlnesc la tot pasul
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Să ne întristăm numai în locuri special amenajate? Să vărsăm o lacrimă în amintirea celor răposaţi doar la mormântul lor? În cazul unei morţi violente - accident, crimă, înec - urmaşii vor de obicei să lase un semn chiar acolo unde grozăvia s-a întâmplat! Plăcut sau nu pentru cei care vor să se veselească, oraşul este plin de mici monumente mai mult sau mai puţin improvizate, neautorizate de arhitecţi, ci numai de Cel de Sus.

Atunci când tristeţea a ridicat o troiţă la uşa Facultăţii de Mecanică, amintind de victimele din decembrie '89, cine să se pună de-a curmezişul? Sau atunci când preoţii de la biserica Mavramol au scos în stradă crucile bătrâne, într-un muzeu în aer liber fără autorizaţie de construcţie, lucrurile au rămas fără urmări. Însă oraşul este plin de semne ale nenorocirilor cotidiene: cruci, troiţe, plăci comemorative, monumente chiar, care amintesc unde a murit năpraznic cineva. Dacă la 1864 premierul Kogălniceanu decreta că morţii nu se vor mai îngropa în curtea bisericuţelor de cartier, ci în cimitir, la marginea oraşului, semne ale unor morţi neobişnuite găseşti la multe margini de trotuar. Acolo unde un accident de circulaţie a răpit o viaţă, familia ridică o cruce, după puterile ei, mai frumoasă ori mai improvizată.

Una poate fi întâlnită de pildă în zona „la Maşniţă”, aproape de intersecţia străzii Tecuci cu str. 1 Decembrie 1918, iar alta, în curba străzii Navelor, spre Port, sau pe Brăilei, înainte de bănci

Faleza superioară (Bulevardul Marii Uniri, ca să-i spunem exact) oferă chiar un loc cu două băncuţe pentru odihnă lângă monumentul funerar din marmură pe care scrie, în versuri „Nu după voia mea v-am părăsit/ Păcat!… Ce mult v-aş fi iubit!/ Filip” şi vedem fotografia unui motociclist. Nu departe, o cruce albă, tot cu versuri, pentru Stoian Rodica (1950-2012): „Cu moarte de martir s-a-ncununat,/ Sufletul tău cel bun şi minunat/ Căci sângele ce mamă, l-ai vărsat,/ E mirul pentru Domnul, jertfit şi înviat/ - copiii -/ Veşnică pomenire!” Reproducem textul întocmai.

Autorităţile, care au şi ele răspundere în unele accidente de circulaţie, nu se pot pune de-a curmezişul pioşeniei, fie ea sub formă de construcţie autorizată ori nu. Pe malul Dunării (tot Bulevardul Marii Uniri se numeşte artera!) sunt deja în peisaj cruci mai vechi şi mai noi, care amintesc locul unde s-a înecat cineva. Atunci când apele cresc, chiar şi crucile se îneacă! Oricum, trăim vremuri triste şi aşa...

Citit 3415 ori Ultima modificare Luni, 11 Martie 2013 17:51

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.