SFÂNTUL NICOLAE, cel darnic şi plin de har. DUMINICĂ, SĂRBĂTOARE MARE

SFÂNTUL NICOLAE, cel darnic şi plin de har. DUMINICĂ, SĂRBĂTOARE MARE
Evaluaţi acest articol
(5 voturi)

Sfântul Nicolae s-a născut în anul 270, la Patara, un port înfloritor al vremii, aflat pe ţărmul Mării Mediterane. Dacă ar mai exista ca atare, Patara s-ar afla astăzi pe teritoriul provinciei Antalya, din Turcia, într-o zonă prin care au ajuns destul de mulţi români, în vacanţă, de-a lungul timpului. Numele aşezării era unul păgân, preluat de la Patarus, unul din fiii zeului Apollo, care ar fi întemeiat comunitatea. În istoria lumii, localitatea Patara rămâne însă cunoscută ca leagăn al Sfântului Nicolae, nu ca oraş al lui Patarus.

În fiecare an, Sfântul Nicolae este sărbătorit de creştinii ortodocşi pe data de 6 decembrie, cu 18 zile înainte de Naşterea Domnului.

Arestat, torturat şi apoi salvat de la moarte

Pe părinţii Sfântului Nicolae îi chema Teofan şi Nona. După ce-l naşte pe Nicolae, mama sa rămâne stearpă. Parte dintre teologi au interpretat acest fapt ca pe imposibilitatea mamei de a mai naşte încă un fiu ca Nicolae.

Încă din tinereţe, viitorul sfânt se bucură de educaţie şi îndrumare spirituală din partea unui unchi de-al său, numit tot Nicolae, care era deja episcop. Tradiţia notează faptul că Sfântul Nicolae avea încă din pruncie o atitudine matură, fiind preocupat de evoluţia sa spirituală mult mai degrabă decât de lucrurile fireşti vârstei sale. Urmând calea indicată de unchiul său, Sfântul Nicolae însuşi va fi numit episcop în Mira Lichiei.

Nicolae şi-a trăit prima parte a vieţii în vremea împăraţilor Diocleţian şi Maximilian (284-305) şi abia apoi sub Constantin cel Mare. Istoria îi aminteşte pe Diocleţian şi pe Maximilian ca prigonitori de creştini. Or, fiind un predicator abil al cuvântului lui Dumnezeu şi un luptător împotriva cultelor păgâne, Nicolae nu avea cum să nu aibă, la un moment dat, probleme cu stăpânirea romană. Din ordin împărătesc, el va fi prins, închis şi torturat. Cu siguranţă că ar fi fost şi ucis, dacă, în timp ce Nicolae era în temniţă, pe tronul Imperiului n-ar fi ajuns Constantin cel Mare. Noul împărat va deveni creştin, iar mama sa, împărăteasa Elena, era creştină, aşa că prigoana împotriva adepţilor lui Hristos încetează. Sfântul Nicolae va fi eliberat şi se va vedea, peste ani, că suferinţele nu i-au slăbit în niciun fel credinţa şi nici vigoarea cu care luptă pentru ea.

În calitatea sa de episcop, prezent la Sinodul Ecumenic de la Niceea, din anul 325, Sfântul Nicolae ajunge chiar să îl pălmuiască pe Arie, ereticul care susţinea că Iisus Hristos nu e fiul lui Dumnezeu, ci fusese doar un om cu puteri paranormale. Chiar epuizând şi acest ultim argument, Nicolae tot nu reuşeşte să îl readucă pe Arie la calea dreaptă, acesta rămânând în erezia lui. E de remarcat însă că lumea creştină, bazându-se şi pe ajutorul Sfântului Nicolae, respinge erezia lui Arie. Sfântul trece la Domnul pe data de 6 decembrie 343.

Minunile sfântului

Se spune că Sfântul Nicolae a făcut o minune atunci când a venit în ajutorul a trei oameni întemniţaţi pe nedrept, aşa cum fusese şi el, înainte de venirea pe tron a lui Constantin cel Mare. Cei trei întemniţaţi l-ar fi chemat în rugăciune pe Sfântul Nicolae, iar acesta i s-a arătat în vis împăratului Constantin, pledându-le nevinovăţia.

De asemenea, i s-a arătat Nicolae în vis eparhului Avlavie, mustrându-l pentru nedreptatea pe care le-o făcuse întemniţaţilor. În consecinţă, cei trei au fost eliberaţi. I se atribuie şi alte câteva minuni importante. Printre ele, una prin care i s-a arătat unui bătrân sărac, pregătit să îşi vândă ultimul covor din gospodărie, pentru a face pomenire sfântului, pe 6 decembrie. Se spune că Sfântul Nicolae i-a cumpărat bătrânului covorul cu mai mulţi galbeni decât făcea, ca omul să aibă bani de pomenire, iar după aceea a mers la casa omului şi a returnat covorul femeii acestuia. Se mai spune şi că un bărbat din Constantinopol a căzut noaptea în mare, de pe o corabie cu care călătorea. Cerându-i ajutor Sfântului Nicolae, omul s-a trezit în casa sa din oraş şi ridicându-se din patul său, a ieşit şi a mers să îşi petreacă restul nopţii la biserica Sfântului Nicolae, mulţumidu-i acestuia.

Moaşte sunt şi la Bucureşti

O vreme, moaştele Sfântului Nicolae au rămas la Mira, acolo unde acesta slujise ca episcop. Din cauza năvălirilor turceşti, moaştele vor fi mutate în Italia şi abia la mijlocul secolului trecut parte din ele au fost readuse la Constantinopol. Mâna dreapta a Sfântului Nicolae se află la Biserica Sfântul Gheorghe Nou din Bucureşti. La aceeaşi biserică se găsesc şi moaştele Sfinţilor Brâncoveni.

Citit 1615 ori Ultima modificare Miercuri, 02 Decembrie 2015 20:04

1 comentariu

  • postat de Prof.Dr.Mihai Moraru
    Joi, 03 Decembrie 2015 13:34
    5.13.160.***
    Tuturor purtatorilor acestui atat de cunoscut nume multa sanatate si bucurii alaturi de cei dragi si DISTINS OMAGIU CELUI MAI MARE ARTIST DE OPERA AL ROMANILOR,MAESTRUL NICOLAE HERLEA,TRECUT IN NEFIINTA,PLECAT ,CUM NE PLACE SA SPUNEM,METAFORIC,SA CANTE ALATURI DE INGERI SI SA-I INCANTE PE ACESTIA CU DARUL SAU DIVIN!R.I.P., IUBITE MAESTRE,FIE-TI AMINTIREA LUMINOIASA SI NESTEARSA DIN INIMILE CELOR CE IUBESC OPERA!
    1
    0
    Raportează

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.