Sâmbătă e SĂRBĂTOARE MARE. Cine au fost Sfinţii Trei Ierarhi

Sâmbătă e SĂRBĂTOARE MARE. Cine au fost Sfinţii Trei Ierarhi
Evaluaţi acest articol
(6 voturi)

Sâmbătă, 30 ianuarie, e una dintre cele mai mari sărbători ale începutului de an: Sfinţii Trei Ierarhi. Fiecare dintre aceşti sfinţi are şi o dată individuală de prăznuire, în calendar. Toate sunt sărbători mari. Mai exact: Sfântul Vasile cel Mare (1 ianuarie), Sfântul Grigore Teologul (25 ianuarie) şi Sfântul Ioan Gură de Aur (13 noiembrie). Pentru rolul lor deosebit în istoria creştinismului, biserica le-a acordat şi data de prăznuire comună de 31 ianuarie. Iată cine sunt aceşti sfinţi.

Sfântul Vasile cel Mare


S-a născut în anul 330, în Capadocia, şi provine dintr-o familie de sfinţi. Bunica sa paternă, Macrina cea Bătrână, e sfântă. Sfinţi sunt părinţii săi. Cinci dintre cei nouă copii sunt în calendar. Doi dintre fraţi au ajuns episcopi: Grigorie de Nyssa şi Petru al II-lea de Sabaste.

Pregătidu-se în ştiinţele vremii şi în arta retoricii, Sfântul Vasile cel Mare îl cunoaşte pe Sfântul Grigorie de Nazians, cu care devine prieten şi cu care va păstra, pe viaţă, legătura. Ambii sunt studenţi eminenţi. Potrivit Vieţilor Sfinţilor: "Toată viaţa lor era o cugetare şi dorire necontenită, ziua şi noaptea, ca să câştige filosofia cea cerească şi adevărată, mai mult decât pe cea pământească. Însă se sârguiau a o câştiga şi pe aceasta, ca să ajute Bisericii noastre, să dezrădăcineze neghina din grâu, să cureţe şi să lămurească dogmele sfintei credinţe şi să apere pe credincioşi de năvălirile ereticilor (…) Întru meşteşugul gramaticii erau neîntrecuţi, ca şi în măsurile ştiinţei, poeziei, în mulţimea istoriilor şi frumoasa grăire de cele politice. Iar buna rânduială a retoricii şi frumuseţea vorbirii au ales-o mai mult, şi minciuna au lepădat-o. Filosofia cea adevărată din dogme atât de mult au deprins-o, încât i-au întrecut pe toţi. Tot astfel şi în celelalte ştiinţe s-au deprins, încât au întrecut pe toţi din destul, în aritmetică, în geometrie, în muzică şi în astronomie; încât s-au făcut dascăli şi filosofi desăvârşiţi".

Deşi nu şi-o doreşte, ajunge episcop şi devine un model de autoritate morală a vremii. Până să îşi găsească locul în lumea monahală, însă, parcursese mii de kilometrii, până în Egipt şi apoi în Siria. Se retrage în cele din urmă în pustiu, unde îşi va da şi obştescul sfârşit.

Sfântul Grigorie de Nazians


Vine tot dintr-o familie de sfinţi, ca Vasile cel Mare. Chiar dacă iniţial doar mama lui Grigorie, Nona, fusese creştină, ea l-a motivat şi pe tatăl lui Grigorie să treacă la creştinism. Peste ani, noul creştin va deveni chiar episcop, iar Nona va ajunge şi ea în calendar. E botezat abia la 30 de ani, după modelul Mântuitorului. Începe şi el studiul, prin lumea creştină. Iată cum îşi aminteşte el viaţa din tinereţe, alături de Sfântul Vasile cel Mare: "Două căi ne erau cunoscute: cea dintâi, desăvârşită, ne ducea la sfintele noastre biserici şi spre învăţătorii de acolo; cealaltă, care nu era de aceeaşi vrednicie precum cea dintâi, ne ducea la învăţătorii ştiinţelor lumeşti. Noi duceam astfel o viaţă liniştită - ca un izvor de ape dulci în ape amare, cum se crede - nelăsându-ne târâţi de cei ce duceau spre vătămare, ci trăgându-ne noi înşine prietenii spre cele mai bune. Căci şi în aceasta mi-a făcut bine Dumnezeu, căci m-a unit cu un bărbat prea înţelept, unic prin viaţă şi mai presus de toţi prin cuvânt. Cine e acesta? Dar îl cunoaşteţi foarte bine: era Vasile, marele folos al vieţii de acum. Cu acesta aveam în comun studiul, acoperişul şi gândurile. Iar dacă trebuie să mă laud, eram o pereche nu neînsemnată în Elada, căci toate le aveam comune şi un singur suflet lega două trupuri distincte. Ceea ce ne unea îndeosebi era aceasta: Dumnezeu şi dorul de cele mai bune", scrie Grigorie, despre acea perioadă, în poemul despre viaţa sa, care conţine 1.949 de versuri.

Mai târziu, după moartea lui Vasile cel Mare, sfântul Grigorie de Nazian pleacă la Constantinopol, unde va fi episcop şi va lupta, în continuare, cu ecourile ereziilor lui Arie şi Macedonie. Sfântul Grigorie de Nazians mai este cunoscut şi ca Grigorie Teologul.

Sfântul Ioan Gură de Aur


S-a născut în Antiohia, în secolul al IV-lea. Învaţă şi ajunge în anturaje alese, în care cunoaşte unele dintre cele mai luminate minţi ale vremii. Pe parcursul formării sale, Ioan simte o atracţie crescândă pentru viaţa de pustnic. După vreo doi ani, nemulţumit de felul în care trăia în familie, se retrage în munţi, în apropierea cetăţii, şi trăieşte în rugăciune. Se întoarce acasă doar după ce se îmbolnăveşte. E primit cu bucurie de mama sa, iar Meletie îl hirotoneşte episcop în anul 381. După cinci ani, episcopul Flavian îl va face preot. Devine predicator al bisericii mari şi îşi îndeplineşte îndatoririle cu entuziasm, vreme de 11 ani. Cele mai cunoscute omilii (predici - n.r.) ale sfântului ne-au rămas din această perioadă a vieţii sale.

Deşi nu şi-o dorise, Ioan devine succesorul patriarhului Nectarie al Constantinopolului, în anul 397. Este adus în capitală din porunca împăratului Arcadiu, iar Teofil al Antiohiei a fost obligat să-l hirotonească episcop, pe data de 26 februarie 398. Din noua sa poziţie, Ioan îşi începe seria de reforme. Nu-l încântă privilegiile funcţiei, nici bogăţiile. Găsise cetatea şi biserica într-o stare pe care o considera de profundă decădere. Suprimă luxul reşedinţei episcopale şi impune traiul ascetic pentru slujitorii Domnului. Le solicită tuturor preoţilor să folosească bogăţiile la care au acces în interesul săracilor. Călugăriţelor le interzice să locuiască laolaltă cu preoţii şi le cere până şi văduvelor să trăiască în castitate. În genere, îşi îndreaptă eforturile împotriva corupţiei şi a desfrâului, iar acest lucru îi atrage duşmănia multor oameni puternici ai vremii. În scurt timp, simţindu-se ameninţaţi, duşmanii lui Ioan, inclusiv cei din mediul clerical, se unesc împotriva sa. Împăratul îl va alunga, dar se vede curând nevoit să-l recheme, la presiunile poporului. Când vede că lupta Sfântului cu desfrâul nu s-a potolit, îl alungă din nou, iar Sfântul Ioan Gură de Aur moare pe drum spre locul de exil.

Hram la Biserica "Sfinţii Trei Ierarhi"


Sâmbătă e hram la Biserica "Sfinţii Trei Ierarhi", din cartierul Mazepa II. E un eveniment marcant pentru lumea ortodoxă locală, în condiţiile în care, de fiecare dată, premergător hramului, în parohie se remarcă o intensificare atât a programelor liturgice, cât şi a celor catehetice şi filantropice. Cu mai multe informaţii legate de sărbătoarea bisericii la care slujesc părintele-vicar arhiepiscopal Lucian Petroaia, părintele Ionel Rotaru şi părintele Petrică Gheorghe vom reveni după evenimentul de sâmbătă.

Citit 2444 ori Ultima modificare Miercuri, 27 Ianuarie 2016 18:33

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.