Jumătatea unui veac, bună de pus în ramă

Jumătatea unui veac, bună de pus în ramă
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Acum 50 de ani, la şcoala de fete transformată în actualul Colegiu Naţional „Mihail Kogălniceau”, absolveau mai multe generaţii de eleve. Ieri, 3 septembrie, aceeaşi şcoală le-a primit pe absolventele clasei a XI-a C, care s-au revăzut la întâlnirea programată acum jumătate de veac.

Între timp, peste capetele ninse ale distinselor doamne devenite profesoare, asistente medicale, inginere sau psihologi s-a scurs o viaţă întreagă. O viaţă care a adunat şi amintirile altor întâlniri „între fete”, de la 20, 40 sau 45 de ani de când au plecat de pe băncile instituţiei liceale.

Ironia sorţii face ca întâlnirea atât de aşteptată cu şcoala să pice exact într-un an în care învăţământul e mai bulversat de schimbări decât în alţi ani. „Şi noi am fost o generaţie-test. Am fost primii care au urmat liceul de unsprezece şi nu de zece clase”, ne-a spus doamna Rodica Strâmbei, organizatoare a întâlnirii alături de fosta sa colegă, Dumitra Constantinescu.

„Atunci s-a dat prima dată examen la sfârşitul clasei a IV-a şi la sfârşit de gimnaziu. Plus că aveam examenul obişnuit de admitere la liceu. De asemenea, am fost primii care au dat bacalaureat la toate obiectele”, ne-au povestit doamnele Ruxandra Morun şi Tamara Călin, două dintre absolventele care au urmat cariera de profesor la şcolile gălăţene.

Multe dintre acele schimbări au revenit ca noutăţi, devreme ce, anul acesta, sunt propuse, din nou, învăţământului. De exemplu, testările de la ciclul primar.

„Dar atunci toţi profesorii îţi erau modele, iar pe noi ne formau ca oameni. Acum întâlneşti mai rar oameni cu chemare spre această profesie”, îşi mai amintesc profesoarele ieşite la pensie, despre acei ani trecuţi.

Explicaţie foto: Fostele colege de clasă au fost primite cu bucurie de actuala conducere a Colegiului „Kogălniceanu”

Citit 889 ori Ultima modificare Luni, 30 Noiembrie -0001 02:00

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.