Divina Tragedia - Viaţa Liberă Galaţi

Strada cu monade şi minciuni

Scris de Miercuri, 05 Iunie 2013
Slab iască, un bătrân rupt de foame şi singurătate merge încolo, pe strada Domnească. Merge foarte încet. Parcă stă. Şi parcă se află în mişcare cu tot cu această stare... pe loc. Şi merge, şi merge... dar nu află nimic. Şi nici nu găseşte nimic, deşi ştie că pe această…

O fornăială bizară, mincinoasă şi inutilă

Scris de Marți, 04 Iunie 2013
Noi, mai marii păcălitori ai electoratului gălăţean superficial, uite-aşa ne scotocirăm prin creieraşe şi uite-aşa hotărârăm să tragem alegătorii pe sfoară cu un morman de promisiuni/tâmpenii şi... cu podul peste Dunăre! Uite-aşa de măreţ şi de frumos şi de durabil l-am visat noi, bravii căpoşi ai oraşului cu negustori cumpliţi!…

Luaţi-vă apucăturile şi plecaţi în rezervaţie, năvălitorilor!

Scris de Luni, 03 Iunie 2013
De aproape doi ani, o sumă impresionantă de sapienşi au năvălit pe strada Frunzei. Nu mă interesează de unde vin şi ai cui sunt aceşti năvălitori, dar nu pot trece cu ochii şi urechile peste activităţile acestor mulţi specialişti şi experţi în toate. Aşadar, de aproape doi ani, aceşti magnifici…

Vine o vreme când nu mai vine nici o vreme

Scris de Sâmbătă, 01 Iunie 2013
Vine o vreme când ceva ne/aşteptat se întâmplă, chiar dacă (aparent) de la pe/trecerea de pietoni până la vânzătoarea de lozuri nu se pe/trece nimic. Vine o vreme când ceva ne/mai/pomenit (îşi) începe căderea, aceasta fiind, de fapt, o pură şi simplă urcare. Vine o vreme când morfologia şi sintaxa…

Cuvânt de introducere în festivalul scrumbiei (III)

Scris de Vineri, 31 Mai 2013
Ţin să vă felicit cu cele mai rare şi alese emoţii de care mai sunt în stare în aceste momente din ce în ce mai unice pentru Noul Galaţi. Ştiu ce eforturi uriaşe aţi făcut ca să participaţi la acest grandios festival mult mai important decât orice activitate culturală. Ştiu…

Cuvânt de introducere în festivalul scrumbiei (II)

Scris de Joi, 30 Mai 2013
Năpustiţi-vă, dragii mei alegători! Înfulecaţi, urlaţi, dansaţi, scuipaţi, că d-aia aţi murit şi muriţi continuu în tot felul de revoluţii paşnice, violente şi culturale! Faceţi ce vreţi în aer, pe pământ şi în apă, că d-aia suntem liberi! Uite, scumpii mei alegători, cum ţopăie scrumbiile pe grătare de bucurie! Şi…

Cuvânt de introducere în festivalul scrumbiei (I)

Scris de Miercuri, 29 Mai 2013
Stimaţi mâncători de seminţe, stimaţi scuipători pe stradă, stimaţi fani şi fane, stimaţi cocalari şi papiţoaice, stimaţi rupţi şi întrerupţi de cultură şi bună simţire, trebuie să vă mărturisesc (încă din startul acestui mare şi important festival de la mila 77+3) că sunt emoţionat până în măduva cozii văzând şi…

Nici în capătul acesta, nici în capătul celălalt

Scris de Marți, 28 Mai 2013
Singura şansă/calitate a lui Unu este că nu are Doi. Nici în capătul acesta, nici în capătul celălalt. Adică nu are nici minus Doi, nici plus Doi. Ori, mai corect zis, Unu nu are capete. Sau are o infinitate de capete, însă toate sunt pe dinăuntru. Dar asta nu înseamnă…

Treisprezece cuvinte pe care nu pot să le uit

Scris de Luni, 27 Mai 2013
Bătrânul Gheorghe nu mai zice nimic. Mişcarea invizibilă a ogrăzii (ce sumă infinită de locuri fixe!) parcă nu-l mai interesează, parcă nu-i mai cotropeşte monastirile albastre ale ochilor săi (două Voroneţe trimise pe pământ să zămislească şi să sfinţească oleacă de pământ şi foarte multă şi fără de oprire poezie…

Câtă frumuseţe pierde lumea în fiecare zi

Scris de Sâmbătă, 25 Mai 2013
Merg printre tarabele Târgului de Carte. Sunt titluri foarte multe. Edituri, aşijderea. Din ce în ce mai puţini oameni cumpără din ce în ce mai puţine cărţi, chiar dacă-i aglomeraţie. Pentru că, evident, alde gură-cască încurcă lumea. Unii/unele, dacă tot pierd vremea printre cărţi, au şi câinii cu ei, să-i…

Un bibic didactic şi o namilă neagră în lift

Scris de Vineri, 24 Mai 2013
Vecinul de la 12 are aproape de toate, însă nu are loc de muncă. În acest sens, seamănă cu foarte mulţi, din ce în ce mai mulţi, care nu au unde pleca şi, în consecinţă, nu au de unde veni. Bibicul, că-i bibic notoriu, porneşte mereu de acasă cu nevasta…

Câteva cuvinte şi o tăcere la moartea unei mame

Scris de Joi, 23 Mai 2013
Când moare o mamă, orice mamă din această lume cu ne/muritori de vază şi de rând, nu putem vorbi ca despre o moarte oarecare. Aşadar, dincolo de semnificaţia, importanţa şi necesitatea acestui eveniment, se cuvine să-i vedem o cauză (mai) înaltă şi un efect aidoma, se cuvine să căutăm şi…

Dezlegare continuă la Sfânta Lene şi Marele Mucenic Somn

Scris de Miercuri, 22 Mai 2013
Doamnelor şi domnilor, ia uitaţi-vă peste drum, la blocul ăsta din dreapta, ori la blocul ăsta din stânga, ori la blocul ăsta din mijloc, ori la care bloc vreţi dumneavoastră... şi vedeţi şi vă minunaţi cât de frumos îşi scutură covoarele, şi carpetele, şi cearşafurile, şi feţele de masă doamna…

Pe stradă-i pentru pietoni, dragul mamei!

Scris de Marți, 21 Mai 2013
Nu pot să nu-mi amintesc un spectacol absurd, caraghios şi jucat în fiecare zi pe străzile "noului Galaţi" cu un morman de inteligenţi pasteurizaţi în frunte. Nu pot să nu scriu ceea ce şi dumneavoastră sunteţi obligaţi să "admiraţi" în fiecare zi prin cartierele noastre nenorocite, huruind de manele şi…

Orânduială a hoţilor egal o rânduială la umilinţă

Scris de Luni, 20 Mai 2013
Dacă am dreptul la linişte? Îl am, sigur că-l am. Cu vârf şi îndesat, vorba celui care dă un ciur de făină cu titlu de împrumut. Am dreptul la linişte exact din secunda zero la puterea minus patruzeci, după cum a calculat nenea Max Plank. Şi nu mi l-a luat…

Ca şi cum n-aş fi fost acasă niciodată

Scris de Sâmbătă, 18 Mai 2013
Trebuie neapărat să aduc mulţumire Cuiva, chiar osanale, pentru că mi-a dat posibilitatea să trăiesc, să traversez şi să las în urmă o copilărie curată, fabuloasă. Indescriptibilă, pot spune. Chiar şi acum, cărările şi drumurile spre casa părintească îmi tulbură Alcătuirea aproape de sfârşit. Şi acum, când mă duc sau…

Eu, când nu vreau să nu fluier, nu fluier

Scris de Vineri, 17 Mai 2013
Şi toţi prietenii (din ce în ce mai puţini, însă foarte importanţi) consideră că-i cea mai proastă alegere să vreau să fac ceva, dar să nu fac, deşi, şi ei, procedează la fel. Şi toţi duşmanii (din ce în ce mai mulţi, însă lipsiţi de orice valoare socială, sufletească) se…

Ultima cărare dintre cântecul de leagăn şi prohod (II)

Scris de Joi, 16 Mai 2013
În fiecare dimineaţă, epitropul popii face curat în jurul bisericii care locuieşte exact pe colţul nord-estic al întâlnirii dintre strada Jiului şi strada Cosminului. În fiecare dimineaţă (în afara zilelor fără dimineaţă) ne salutăm sincer şi prieteneşte, din respect şi nu din amabilitate, mai ales din aia de sinteză, din…

Ultima cărare dintre cântecul de leagăn şi prohod (I)

Scris de Miercuri, 15 Mai 2013
Cunosc foarte bine un popă. Pot spune în faţa oricui, chiar şi în faţa plutonului de execuţie, că-i un popă de treabă, un popă rar. Poate fi dat drept exemplu de model la sate şi la oraşe. Poate fi chiar arătat cu degetul şi slăvit de toţi cei de jos,…

Dinspre marele Nicăieri spre marele Nimic

Scris de Marți, 14 Mai 2013
La nouă ani acasă şi de acasă, în bătaia primăverii, puţin aplecat, ca un salcâm aproape de moarte, dar fără să mă gândesc la ea, măsor distanţa dintre sud şi nord cu ochii haşuraţi şi cotropiţi de atâtea şi atâtea linii cu aripi în stoluri sau singure...una câte una, două…

Câte ceva şi foarte puţin despre ticăloşi (VI)

Scris de Luni, 13 Mai 2013
Nu mai zic despre nesimţiţii de pe stadion. Nici despre nesimţiţii (alde grătar naţional) care dau păsările afară din pădure şi îndoaie copacii (sărmanii) cu zgomote aiuritoare. Nici despre nesimţiţii care fură cruci din cimitire. Nici despre nesimţiţii sus puşi, care fură până şi ultima speranţă a acestui popor condamnat…

Câte ceva şi foarte puţin despre ticăloşi (V)

Scris de Sâmbătă, 11 Mai 2013
Un prototip special şi în vehementă ascensiune şi diversitate pe geografia oraşului este nesimţitul din staţia de autobuz, microbuz, tramvai. Acesta sfidează orice cod etic, nu pune în balanţă nici o observaţie, ce-i drept, foarte rară şi riscantă pentru cel care îndrăzneşte să-l mustre pe ticălos. În aşteptarea mijlocului de…

Câte ceva şi foarte puţin despre ticăloşi (IV)

Scris de Vineri, 10 Mai 2013
O altă categorie de ticălos este nesimţitul cu autobuz. Acest vehicul de transport în comun nu-i aparţine, dar face ce vrea cu el şi în el. De pildă, "bagă" în boxe ce vrea şi când vrea şi cât vrea şi cum vrea. Pe acest foarte cunoscut târtan îl ştie toată…

Câte ceva şi foarte puţin despre ticăloşi (III)

Scris de Joi, 09 Mai 2013
Câte ceva şi foarte puţin despre ticăloşi... pentru că trebuie o armată de ziarişti să acopere tot realul şi arealul umplut şi ocupat şi controlat de aceşti viitori "oameni de stat". Prin urmare, încerc să observ şi să aduc aminte doar ticăloşenii de suprafaţă, cele subterane şi de nivel înalt…
Pagina 113 din 125