Săptămâna aceasta vă facem cunoștință cu familia Asandei, o familie frumoasă, formată numai din sportivi. Tatăl, David Asandei, este profesor de sport şi antrenor de fotbal în sală, mama, Sanda Asandei, este profesoară de sport şi antrenoare de handbal, iar copiii sunt şi ei pasionaţi de mişcare. Băiatul, Cristian, în vârstă de 20 de ani, practică hochei de peste 10 ani, iar mezina familiei, Alessia Maria, de 11 ani, a intrat în lumea handbalului încă de la 5 ani.
Îndrăgostiţi de sport încă de mici
“Eram în şcoala generală şi mi-a plăcut foarte mult să alerg. Am continuat puţin cu atletismul, dar m-am lăsat când s-a format echipa de handbal. În 1981, am început să joc handbal, eram în clasa a şasea când am intrat în echipa şcolii, ne-am dus la campionatul naţional şcolar, la Caracal, unde am luat locul al treilea. După campionat, a venit domnul profesor Cojocaru Constantin şi cu el chiar am început handbalul adevărat. Şi au început performanţele. Am ieşit campioane naţionale la junioare II, la Sfântu Gheorghe, dar şi la Bucureşti, am luat locul al doilea la Bistriţa. După aceea, am evoluat în Liga I, cu Oţelul Galaţi şi HC Dunărea Brăila”, ne-a povestit Sanda. În cei 27 de ani de carieră în handbal, Sanda a reuşit multe performanţe, alături de colegele sale. Din 1986 până în 2002 a jucat la Oţelul, apoi, din 2004, timp de trei ani, a făcut parte din echipa Dunărea Brăila şi încă un an a jucat la Ştiinţa Bacău, până la vârsta de 38 de ani, când a fost nevoită să se lase de handbal, din cauza vârstei şi a accidentărilor.
Și David a fost atras de sport de la o vârstă fragedă. “Mi-a plăcut foarte mult fotbalul. Din 1980 şi până în 1998, am juncat la FCM Dunărea. Din păcate, din cauza unei accidentări foarte grave, triplă fractura de tibie şi peroneu, am fost nevoit să mă las”, ne-a spus capul familiei.
Antrenori şi profesori
Aşa cum era de aşteptat, cei doi s-au cunoscut datorită pasiunii comune pentru mişcare. S-au întâlnit prima dată în 1989, pe stadionul "Dunărea", unde fiecare se antrena cu echipa sa. După zece ani de relaţie, zbuciumată şi plină de despărţiri şi împăcări, cei doi s-au căsătorit, în 1998.
Văzându-se nevoiţi să aibă o stare financiară stabilă, cei doi s-au îndreptat spre profesia de antrenori şi profesori de sport. “Am început să antrenez copii şi juniori la Dunărea, am antrenat apoi în Divizia C, la Mondial Brăila şi Viitorul Însurăţei. Am renunţat la antrenorat pentru că nu aveam carte de muncă şi am prins un loc de profesor de sport la Şcoala 11. După aceea, în 2002, am înfiinţat echipa de futsal United Galaţi, pentru o perioadă am renunţat, iar în 2007 am revenit în funcţia de antrenor“, ne-a povestit David.
Sanda recunoaşte că, iniţial, nu a vrut să fie antrenor, însă a ales această meserie pentru ca fetiţa ei să facă mişcare. “Nu mi-a plăcut să fiu antrenor, la început. Ca antrenor este mult mai greu din punct de vedere mental. Trebuie să coordonezi totul, să faci selecţie, să-i încurajezi pe copii, să-i atragi cât mai mult către mişcare, să organizezi competiţiile, deplasările. Satisfacţiile apar, dar foarte foarte greu. Te străduieşti trei, patru ani, îi formezi, dar când vine vârsta adolescenţei se lasă de sport. Când ţi-e lumea mai dragă se lasă sau pleacă la alte cluburi”, susţine antrenoarea.
Tot ea şi-a amintit cum a fost când fiica ei a intrat pentru prima dată în sala de sport. “Mergea prin sală, îi venea mingea în cap. Am zis că nu am nicio şansă cu ea să o învăț să joace handbal. Dar uşor, uşor, a început să-i placă şi a ajuns să nu mai vrea să se lase. Vrea să se facă mare handbalistă. Eu sunt idolul ei, alături de Heidi Loke şi Anita Görbicz”, ne-a spus Sanda.
Acum, cu cele aproape 45 de fete pe care le antrenează, a reuşit să urce de câteva ori pe podium la campionatele naţionale.
Şi pentru hocheistul Cristian are numai cuvinte de laudă: “Este un băiat foarte bun. Mi-a fost elev din clasa a IX-a până în clasa a XII-a, un copil foarte bun, resposabil în tot ceea ce face. Vrea să dea acum la Şcoala de Subofiţeri, ne mândrim cu el”, spune Sanda.
Vacanţe de neuitat, împreună
Chiar dacă fiecare membru al familiei are un program încărcat, cei patru reușesc să petreacă momente frumoase împreună. Mai ales în luna iulie, când, în fiecare an, pleacă în vacanţă, să se relaxeze. "Anul acesta, am fost în concediu la Băile Herculane, la băile cu sulf, am trecut prin Austria, unde am stat două zile, acolo a fost recreere maximă: alergam, făceam drumeţii pe munte, după care am fost câteva zile în Germania, în vizită la nişte prieteni. Am fost şi în Italia, la sora mea. Am petrecut împreună o vacanţă minunată, pe care vrem să o repetăm cât mai repede posibil. Însă pentru asta trebuie să mai muncim un an de zile”, spun cu regret cei doi părinţi.
CITEŞTE ŞI: (FOTO) O fundaţie cu o misiune grea/ Familia de "împrumut" în luptă cu familia adevărata
